Dragilor acesta este penultimul capitol din aceasta carte. Voi reveni cu următorul Volum sau voi continua cu aceasta. Voi alegeți!
Pup spor la citit 😇😇
-----------------------------------------------------------
-Știu și eu am fost surprinsa de această situație .
-Dar cum și de ce ?
-Nu știu, dar Buburuza mi-a spus că trebuie să te pregătești pentru lupta finală.
-Bine. Dar unde mă așteaptă?
-La turnul Eifel.
-Bine poți pleca.
Am ieșit din camera lui Adrian. Și am fugit să mă transform.
-Tiki, nu îmi vine să cred că mă voi lupta cu tatăl meu.
-Mari știi ce trebuie să faci nu.
-Tiki, transformarea.
După ce m-am transformat mi-am folosit yoyo-ul pentru a ajunge la turnul Eifel. Se pare că au ajuns deja.
-Buburuzo ai venit. Dați-mi miraculosi sau va voi răni.
-Încearcă!
Aceasta îndreaptă sceptrul către Motan Noir.
-Motan Noir nu!
Mă pun în fața lui, ne mai contând ce. Este fratele meu nu îl puteam lasă să moară.
**Adrian pov **
Papilon îndreaptă sceptrul către mine. Crezând că o să mor am închis ochii. Când îi deschid o văd pe Buburuza pe jos, cu o gaura în piept.
Cu siguranță ea sa pus în fața mea.
Plângeam.
**Papilon pov **
Nu îmi vine să cred am îndreptat sceptrul către fiul meu dar am rănit-o pe Buburuza aceasta avea o gaura în piept.
**Marinette pov **
Pentru o clipă ma durut. Vedeam încețoșat și mai apoi negru deși auzeam ce se întâmpla în jurul meu. Nu puteam să reactionez.
**Adrian pov **
Priveam mâinile mele pline de sânge.
O priveam pe Buburuza cum se detransforma. Era Marinette.
-Nu nu se poate așa ceva. Surioara deschide ochii!
**Gabriel pov **
Buburuza se detransforma. Nu se poate, nu poate fi ea . Buburuza devenise Marinette. Nu, mi-am ucis propria fica. De ce. M-am dus la Adrian, plângea .După 5 minute a leșinat. Am luat-o pe Marinette și am duso la spital. După care m-am întors la Adrian.
**time skip **
Așteptam ca Adrian să se trezească și ca Marinette să iasă din operație.
Adrian sa trezit .L-am îmbrățișat.
-Tata am avut un vis ciudat. Se făcea că Marinette era Buburuza și a fost rănită.
Îi priveam trist privirea de ,,a fost doar un vis, nu ''.
-Tata Marinette e bine nu-i așa.
-Nu fiule este în operație .
-Ce? Glumești nu-i așa?
-Nu, îmi pare rău.
**time skip **
Doctorul ieși din sala de operație cu o față fără sentimente.
-Cum se simte.
-A pierdut mult sânge, dar e o luptătoare, spune acesta fericit , momentan doarme , dar își va reveni.
-Mulțumesc. Când o veți externa?
-Mâine după-amiaza , dar să nu o lăsați să facă efort , deoarece îi va agrava starea de sănătate.
-Vă mulțumesc mult.
După ăsta mă duc în salonul lui Adrian.
-Cum e?spune el trist.
-E bine acum. A ieșit din operație. Doarme.
Aceasta a fost prima parte va pup și nu veniți cu tigaile.
