Emily-chan a urcat alaturi de Erik cateva trepte dar Erik se opreste se uita spre mine si zice:
-Hai Dominic ,nu vii?
-Unde?
- La tine in camera, esti langa a noastra in caz de ceva.
-A nu ma duc sa gatesc ceva apoi o sa va chem la masa. Emily-chan ca deobicei?
-Da si fai si lui Erik acelasi fel de mancare.
-Bine.
-Tot in aceiasi camera stau.
-Bine.
- Tu cunosti casa.
-Da am fost aici cand eram mic.
Dupa o ora si jumatate
Ma duc la Emily si o chem dar cand sa ajung la jumatatea scarilor o aud tipand din fosta mea camera. O iau la fuga ba chiar m-am si impiedicat dar cand am ajuns am vazut-o cum se uita la o poza cu mine si mama cand eram mic.
- Eri... Dominic ce sa intamplat respiri greu?
-Pai nu stiu sa vad ai tipat asa de am crezut ca ai patit ceva.
-O scuze.
-Nu-i nimic.
-Ea cine este?
-era...
-Ce?
- E moarta...
-Imi pare rau.
Emily se intrista dar cand am dat sa ma apropi ea dar ochii i sau facut rosii.
-Mirosi delicios Domimic.
-Emily...
-Lasama sa te gust un pic. Si se napusteste asupra gatului meu si ma musca. Simt o durere uriasa cea ce ma face sa tip,in acel moment simt cum Emily vrea sa se retraga dar o prind in bratele mele si ii infund capul si coltii in acelasi timp in gatul meu. Mainile sale se aseaza pe umeri mei si continuia dar de data asta mai usor o mangai usor pe par dar se retrage brusc cea ce ma face sa cad pe pat. Fata sa plina de sangele meu si ochii inlacrimati se uitau cu teroare la mine.
-Dominic esti bine...oh te-am ranit imi asa rau...sunt un monstru.
Zambesc la ea si ma duc sa o i-au in brate.
-Emily esti o fata super frumoasa ,desteapta,simpatica ,buna la suflet...esti tot ce si-ar putea un baiat ...nu ai fost,nu esti si nici nu ai fost vro data un monstru si te rog in genunchi sa nu mai spui asta deoarece ma ranesti.
Auzind asta a inceput sa planga dar de fericire lunanduma in brate stranganduma tare.
