Un soare frumos de toamnă înlocuise norii, dar nu era destul de cald ca s-o usuce. Pentru a
nu simţi frigul, hotărî să-şi reia drumul, spintecând aerul cu un mers susţinut, îmbătându-se cu
frumuseţea golfuleţelor care se succedau având în plan îndepărtat munţii acoperiţi cu cactuşi.
La cotitura unei poteci în pantă, cu puţin înainte de a ajunge pe plajă, un bărbat ieşind dintr-
un tufiş se năpusti în faţa ei. Încercând să-1 ocolească, devie de la drum, dar piciorul i se
înţepeni într-o rădăcină. Scoase un ţipăt şi nu putu să evite o cădere spectaculoasă care o făcu
apoi să aterizeze în braţele inoportunului.
Eu sunt, Carole! o linişti Milo luând-o în primire cu blândeţe.
- Ce naiba faci aici? strigă ea eliberându-se. M-ai urmării? Eşti complet ţicnit!
- Imediat, cuvinte mari...
Şi nu mă mai privi cu ochii ăştia de libidinos, strigă ea dându-şi brusc seama că hainele ude
îi scoteau în evidenţă formele.
- Am un prosop, îi propuse el scotocind în geanta sa de umăr. Şi haine uscate.
Ea îi smulse geanta din mâini şi se duse să se schimbe în spatele unui pin parasol.
- Nu profita de asta ca să-ţi clăteşti ochii, perversule! Eu nu sunt una din playmate-urile tale!
Mi-ar fi foarte greu să te văd în spatele paravanului, remarcâ el apucând din zbor tricoul şi
şortul ude de care ea tocmai se debarasase.
- De ce m-ai urmărit?
- Voiam să petrec puţin timp cu tine şi apoi aveam să-ţi pun o întrebare.
- M-aştept la ce-i mai rău.
- De ce mi-ai zis mai adineauri că Trilogia îngerilor ţi-a salvat viaţa?
Ea tăcu un moment, apoi răspunse cu duritate:
- În ziua când o să fii mai puţin tâmpit, poate că o să-ţi explic.
Ciudat. Rareori o văzuse atât de ranchiunoasă. Încercă totuşi să continue conversaţia:
- De ce nu mi-ai propus să te însoţesc în plimbarea asta a ta?
- Voiam să fiu singură, Milo. Nu ţi-a trecut prin cap chestia asta? întrebă ea îmbrăcând un
pulover împletit.
- Dar singurătatea te omoară! Să fii singur e tot ce poate fi mai rău.
Îmbrăcată cu haine bărbăteşti prea mari pentru ea, Carole ieşi din ascunzătoare.
- Nu, Milo, cel mai rău este să fii obligat să te lupţi cu tipi ca tine.
El simţi lovitura.
- Ce-mi reproşezi, mai exact?
- Las-o baltă, mi-ar trebui trei ceasuri ca să fac lista, zise ea reluându-şi coborârea spre plajă.
- Nu, dă-i drumul! Sunt curios, mărturisi el călcând pe urmele paşilor ei.
- Ai treizeci şi şase de ani, dar te comporţi de parcă ai avea optsprezece, începu ea. Eşti
iresponsabil şi greu de cap, nu eşti decât un fustangiu amator de aventuri pe termen scurt, nu
vrei decât MBS...
- MBS?
- Maşini, bere, sex, explicită ea.
- Ai terminat?
- Nu: găsesc de asemenea că nu eşti deloc liniştitor pentru o femeie, îi aruncă ea în faţă
ajungând pe nisip.
- Dezvoltă un pic ideea.
Ea se proţăpi în faţa lui, cu mâinile în şolduri şi îl privi ţintă în ochi:
- Faci parte dintre „bărbaţii clipei": nişte cowboy cu care femeile sunt gata să se distreze un
pic în zilele de singurătate şi cu care vor petrece poate o noapte, dar pe care nu şi-i imaginează
ca taţi ai copiilor lor.
- Nu toate au aceeaşi părere ca tine! se apără el.
- Ba da, Milo. Toate femeile care au un dram de minte gândesc exact ca mine. Câte fete ca
lumea ne-ai prezentat de-a lungul timpului? Niciuna! Am cunoscut o grămadă, dar mereu
