--- O cafea la masa 4, spun în fugă spre bucătărie să aduc o tavă cu aperitive pentru niște elevi. Ce mod plăcut de a-ți petrece prima oră, nu?
Eu și Emily umblăm ca titirezii de jumătate de oră, servind mâncare și cafea. Restaurantul este plin și eu plin de sudori pe frunte. Mă gândesc serios la a-mi depune demisia. Pe lângă faptul că mă trezesc singur în restaurant și nimeni nu dă niciun semn de interes, mai este și plin pe deasupra. Ce zi frumoasă. Ajutorul de bucătar este și el Dumnezeu știe pe unde și bucătarul nu face față comenzilor. Apoi mai sunt și eu, care alerg de la o masă la alta. Era cât pe ce să scap cafelele pe niște afaceriști, și o salată în capul unui elev.
Singurul lucru bun este Emily. Defapt nu prea e un lucru. Acum câteva zile nu puteam crede că o să spun asta, dar chiar e o persoană bună. Nu cred că aș fi rezistat singur aici. Și așa abia mă mișc.
La ora 13, după ce toți clienții serviră prânzul, eu și noua mea colegă strângem farfuriile murdare și ducem tăvile la bucătărie. Încăperea este goală, cu excepția prezenței noastre. Ne așezăm fiecare pe un scaun, privind ușa cum se deschide. Oh, nu. Nu mai pot să stea și clienții ăștia acasă? Nu mai știe nimeni să își prepare singur cafeaua sau să își pregătească masa.
Respir ușurat când îi văd pe Betty și Andy intrând.
--- Mii de scuze, a trebuit..., începe Betty dar pulsul ei a luat-o la goană și abia rostește cuvintele. Ia un loc lângă mine.
--- Și eu, ăm...
Altul amândoi sunt vizibil obosiți de la alergat, deși fiecare dintre ei are mașină. Abia aștept să aud scuzele și să le pot spune că plec.
--- Ușor, ușor. Stați puțin, calmați-vă și apoi am timp să vă ascult pe amândoi.
Aparent toți ignoră prezența lui Emily, inclusiv eu. Ea își pune mâinile pe genunchi și își lasă capul pe spate, extenuată. Îi iau mâna într-a mea și văd un mic zâmbet pe fața ei.
--- Deci. Aseară am mers la Jack și mașina mea a rămas la pădure. M-a dus acasă dimineață, pentru a mă pregăti de muncă. A vrut să rămână cu mine până mă pregătesc, dar am zis că pot să merg și singură, uitând că mașina nu e acasă. Așa că, am fost nevoită să vin pe jos. Încă o dată, scuze. Și văd că Emily mi-a luat locul, spune zâmbind. Aceasta se foiește pe scaun. Stai liniștită, mai am o uniformă.
Își zâmbesc reciproc, apoi Betty îmi face cu ochiul. Bun, deci ăsta era planul lor. Știa că dacă aflam că venea și ea, nu mai mergeam. Așa că a facut tot posibilul să ne aducă în același peisaj. S-a împreunat cu Jack doar ca să fac și eu la fel. Sau chiar cei doi se plac? Din câte știu eu, Jack nu plăcea vreo fată. Adică niciodată nu a fost genul protectiv de băiat, se cupla cu ele până când vedea altele mai bune.
--- Eu, ei bine, m-am despărțit de aia. Defapt ea s-a despărțit de mine. Am vrut să fac eu asta mai demult, dar nu am vrut să o rănesc. Așa că, m-am simțit liber și am mers în club. Mi-am făcut de cap cu două fete și abia la ora 11 m-am trezit. De ce? Pentru că eram în camera de hotel și nu am ceas deșteptător. Nu că acasă aș avea, dar vecina mea scumpă repetă în fiecare zi la ora 7 jumătate. De ce te-ai trezi așa devreme ca să...cânți?! Ei bine, nici eu nu știu asta. Și cam atât. Scuze.
--- Scuzele par plauzibile, acum nu știu dacă sunt și adevărate... oricum-
--- Frate, tu de câte ori ai întârziat și eu nu am zis nimic? spune Andy revoltat.
--- Ați fost doi. Și nu am întârziat cinci ore. Așa că taci. Mâine îmi voi permite să nu vin deloc, ci o să îi mulțumesc acestei domnișoare.
