Hoţii Viitorului

Capitolul 3

Ochii tinerei norne se deschid si observa ca erau pe o strada. Baiatul conducea si era atent la drum, neobservand ca aceasta s-a trezit.

-Unde mergem?

-Unde vedem cu ochii.

-Nu mai bine ne oprim si ma faci om ca sa ne vedem fiecare de viata lui?

-Crezi ca nu as scapa de tine daca as putea?

Fata il priveste ofensata dupa care isi indreapta privirea pe geam.

-Cum ai gasit masina? Cheile erau la mine.

-Nu e usor sa cari o fata dupa tine in timp ce incerci 10 masini diferite. Dupa vreo 20 de minute am gasit-o si am pornit pe drum.

-Ce ai facut cu cei doi?

-Asta va ramane secret dar iti pot spune ca cei din echipa zeilor vor avea o surpriza.

Fata a dat scurt din cap dupa care a adresat intrebarea ce o macina inca de cand l-a vazut in bar cu o zi in urma:

-Si acum ce facem? De ce m-ai binecuvantat?

Baiatul a tacut gandindu-se la un raspuns bun dar nici unul nu ii trecea prin minte in momentul acele.

-Nu stiu. Trebuie sa imi recapat statutul ca sa te schimb. Asta ar consta in convingerea Sefului Mare ceea ce e destul de imposibil. Legat de  binecuvantat, nu am vrut. Am avut o viziune si cand am iesit din ea nu iti mai vedeam medalionul.

-Medalion?

-In caz de nu stiati, noi, zeii, va puteam vedea printr-un medalion in frunte. Nu sunteti asa ascunsi pe cum credeti.

-Stai putin. Ai avut o viziune?

-Da, de ce?

-Razboi..sange si arme, mirosul magiei impregnat in aer..soptise fata cu o privire socata.

-Stai, ai avut-o si tu?

-Am crezut ca doar eu am vazut-o.

Au tacut amandoi si s-au uitat in fata. Luna era mare si galbena si lumina puternic peisajul. Ca sa sparg linistea din masina fata a dat usor drumul la radio si privea cand spre drum cand spre baiat.

Cea mai mare framantare a ei era legata strans de ceea ce gandea zeitatea. Avea vreun plan? Daca da care ar fi ala si de ce nu o anunta fiind amandoi implicati in problema aia.

Dupa ceva timp au oprit intr-o parcare si au intrat intr-un motel din afara orasului.

Au luat o camera si au intrat obositi inautru. O camera destul de modesta, un pat, o baie si un televizor aruncat pe noptiera din coltul camerei.

Fata s-a trantit pe pat verificand micul cutit din buzunar. Nu putea sa stie cu siguranta ca nu o va omora dupa toate cele intamplate.

-Nu-ti face griji.

Acum fata isi intoarce privirea spre cel care a vorbit. Tanarul ii arunca un zambet scurt dupa care intrase in baie sa isi spele mainile.

-Nu o sa te omor pentru ca fara tine nu o sa pot sa lupt. Nu mai am puterea de acum o saptamana si ai un joc bun de cutite.

-Un compliment?

-Cunostintele in a omora oameni ar trebui luat ca un compliemnt?

-In cazul in care ne aflam cred ca da.

Singurul zgomot din camera era apa care curgea. Fata avea un moment de liniste pentru prina data in ultimile 24 de ore. Era capturata intr-un joc prostesc de a-si recupera ceea ce era al ei de ani de zile alaturi de unul dintre dusmanii ei. Nici macar nu ii stie numele.

-Auzi..cum te cheama?

-Scot. Dar nu e important. Nu il foloseste nimeni.

Un raspuns simplu aruncat in timp ce iesea din baie cu un prosop pe umar.

-Poti sa faci un dus daca vrei. Pana atunci caut un traseu pana la urmatoarea destinatie.

-Destinatie? De ce nu imi spui ce ai de gand daca tot suntem implicati amandoi?

-Nu cred ca o sa-ti placa asa ca mai bine nu discut despre asta. Nici nu sunt sigur de ceea ce vom face dar in orice caz sunt convins ca este o misiune sinucigasa.

Fata a pufnit usor si s-a indreptat spre baie cu un prosop.

-Pe tine?

Fata s-a oprit in usa si s-a uitat peste umar spre Scot.

-Nu stiu.

-Cum adica nu sti.

-Nu am nume.

-Fiind norna ai avut parinti oameni, oricat de mitologica esti.spune razand sec.

-Scarlet.

Si cu acestea spuse intra in baie. Nu si-a mai spus numele de sute de ani. Si-a pornit usor apa la dus si a inceput sa se spele.

Semi-zeul statea si cauta pe internet traseul spre padurea legendara a zeilor. Se va arunca in cusca leilor si va incerca sa ii omoare alaturi de fata care a incercat sa-l omoare.

Dupa ce apa s-a oprit fata a iesit cu un prosop in jurul parului si cu niste haine labartate pe ea. Ochii baiatului ii intalnesc privirea dupa care coboara usor pe corpul ei. Se ridica repede si o lipseste de perete.

-Ce ai pe mana?!

Fata a amutit si si-a blocat privirea in ochii lui verzi. Nici ea nu stia ce e cu modelul ala pe mana.

-Nu asa se manifesta binecuvantarea?

Baiatul ca raspuns isi arunca bluza de pe el, lasand fata si mai confuza.

Tot abdomenul lui era delimitat de crapaturile albastre de pe mana fetei. Fiecare particica de piele din zona claviculei palpaia usor si se misca.

-Nu. Nu se manifesta asa. Caderea in grad era cel mai rau lucru. Asta nu are legatura..sau..

Fata si-a indreptat usor mana spre zona luminata si cu cat ajungea mai aproape cu atat stralucea mai tare. Si-a retras tacuta mana dar curiozitatea era si mai mare. A atins-o usor si totul s-a intunecat doar ei nu. In jurul lor au aparut doar copaci. Era o liniste innebunitoare dar privirile lor inca erau legate. Se simteau in pericol dar intre ei era doar liniste si caldura. Se simteau unul pe altul de la o distanta considerabila.

Si-au intors privirea spre cladirea pe care nu o observasera pana acum.

Un castel cu cel putin 10 etaje se inalta inaintea lor. Peretii grosi, facuti din blocuri piatra, stateau intimidant de drept.

-Unde suntem?

Baiatul a oftat dupa care a luat fata in brate.

-Din asta nu cred ca iesim cu viata.

Dupa aceste cuvinte,totul se facuse iar negru iar cei doi au revenit in camera lor.