Hoţii Viitorului

Capitolul 4

Inca fiind unul in bratele celuilalt, baiatul a strans-o si mai tare. Inima ii batea rapid si fata stia ca ultimile lui cuvinte erau extrem de adevarate. Cu o mana s-a prins de spatele lui dupa care a oftat usor.

-Suntem intr-un drum fara intoarcere, nu-i asa?

Baiatul s-a desprins de ea si si-a aruncat bluza peste cap. Cu laptop-ul in brate a cautat o adresa destul de indepartata de locul in care se aflau.

-Vom fi urmariti ca sa nu ajungem acolo.

-Acolo unde?

-Sediul Zeitatilor. Mai pe scurt, vom intra in castelul pe care l-ai vazut mai devreme.

-Inteleg. Trebuie sa iti omor seful? Eu nu am reusit sa te omor nici pe tine.

-Pentru ca inainte aveai medalionul si te putea recunoaste oricine. Acum esti om.

-Acum nu am nici acelasi sprijin.

-Dar nu esti singura. O sa imi sun maine niste cunostinte care ne-ar putea ajuta.

Fata s-a trantit pe pat si s-a pus pe partea ei. Somnul a luat-o repete ascultand tastele lovite ale laptopului.

Nu a durat mult pana cand fata s-a ridicat tresarind si tipand.

Razboiul trecea prin fata ei dupa care disparea ca un fum in aer. Baiatul, alarmat de tipatul fetei, a inceput sa ii mangaie umarul si sa ii sopteasca ceva ce ar putea-o linisti.

Oare exista asa ceva?

Ce ati face,dragi muritori, daca v-ati vedea moartea in repetate randuri si ati sti ca va apropiati extrem de repede de ea?

Trei cosmaruri consecutive au adus-o pe fata sa renunte la putinele ore de somn. Cu putin noroc, aceasta nu a trezit iar zeitatea dar cu o mana s-a prins de marginea tricoului sau pentru a sti ca nu este singura.

Razboiul nu este ceva ciudat pentru ea, doar este o norna care merge pe campul de lupta si vesteste soarta incaierarii, dar visul e diferit. Visul nu era format din intamplari si rezultate, ci din sentimente si magie. Se simtea ura dar si dragostea, spaima dar si curajul de a fi acolo, toata durerea dar si vindecarea. Era un amestec de magie, putere omeneasca dar si destin.

-Destinul cui?a soptit fata strangand mai tare materialul tricoului baiatului.

Cine era el defapt?

Cine era ea defapt in acest joc?

Cu ochii rosii s-a ridicat usor din pat si si-a deschis laptopul verificand adresa cautata de zeu.

Era la distanta mare de ei, un traseu de vreo 3 zile, in care, dupa spusele lui, vor fi urmariti zi si noapte pentru a fi impiedicati.

De catre cine? Posibilitatea cea mai mare este tabara zeilor, dar oare se vor implica si cei de la sediul ei?

Fata s-a ridicat si si-a verificat cutitul din buzunarul paltonului. O arma simpla cu care s-ar descurca daca ar fi doar 10 persoane dar problema pare mai complicata de atat. Le va trebui mai mult de atat dar de la cine ar putea face rost de ceva? Sunt singuri in acest joc..sau nu?

Cu pasi micuti s-a aplecat peste pat pana la noptiera. Cu o miscare rapida fata a fost daramata si prinsa de gat. Tot ce vedea erau niste ochi de un albastru mult prea stralucitor. Aveau culoarea insemnarii.

Cu un gafait usor fata a incercat sa se scape din stransoarea lui. Era fara rost. Parca nu avea forta sa scape din privirea lui.

-S-Scot!

Ochii aceia..ochii aceia albastri. Nu asta o bloca. Salbaticia sentimentului, mirosul de magie si lanturile imaginare ce le simtea pe corp doar privindu-l o faceau sa se simta de parca ar fi fost aruncata in cel mai adanc ocean legata de o piatra. Dar putea respira.

Baiatul a usurat stramtoarea dupa care ochii ii revenisera la culoarea lor naturala. Albastru cenusiu.

Fata s-a ghemuit din instinct cat sa isi poata restabili ritmul inimii

-Esti nebun?!

Baiatul se uita in ochii ei. Nu il putea destinge bine din cauza intunericului dar a simtit ceva pe obrazul ei. Cu mana tremuranda si-a atins obrazul si a sters mica dara de apa sarata.

O lacrima.

Cu un suspin baiatul s-a trantit pe pat langa fata si a rasuflat sacadat. Fata,speriata, si-a pus o mana pe capul lui si a inceput sa o treaca usor printre firele de par. Nu era singura care a avut o seara oribila. Dupa un timp in care singura lumina era cauzata de semnele lor din cauza contactului, acestia au adormit.

Aici sunt primele efecte dezastroase ale povestii mele. Lumea din jurul lor s-a distorsionat intr-un joc sadic. Viata nu este gri, nici a voastra, nici a Noastra. Exista doar 3 culori in aceasta perioada: negrul care in acest caz reprezinta binele, albul care intruchipeaza raul dar sa nu uitam de rosu. Rosul vine de la sangele varsat. Urmeaza o perioada grea pentru ei in care veti auzi, posibil, numele unui stramos cunoscut din rasa voastra. Si voi ati fost participanti la moartea asta, la masacrul facut in aceasta poveste, chiar daca probabil nu in acest trup. Ati fost partasi si ati contribuit la haos. Din aceasta cauza vreau sa alegeti ceva, ceva nedrept.
In ce tabara credeti ca ati fost? Ati fost imbracati in vesminte albe sau negre? Sigur aveti curiozitatea de a afla daca ati fost patati de rosu sau daca ati fost scufundati in culoare. Aici se face diferenta intre rase. Unele ucid iar altele sunt ucise. Ati ucis sau ati fost ucisi?