Game over

4.Neincredere

 

  Orice gandim,spunem si facem produce un efect in Universul care depaseste granitele vietii noastre limitate.Noi ne cream raiul si iadul prin toate experientele vietii,prin toate alegerile noastre.Nu exista un rai si un iad predefinite,ci fiecare isi are raiul sau iadul sau,iar acest lucru nu se datoreaza recompensei sau pedepsei,ci doar alegerilor sale,care creaza cadrul manifestarii uneia dintre cele doua instante.
  De asemenea,ideea ''vietii'' de dupa moarte,intens exploatata de-a lungul timpului,capata aici valente nebanuite.Universul se destainuie intr-o maniera cu totul noua,este vazut ca un etern vis.De fapt,viata este un vis,o himera,o iluzie,realitatea suprema este cea de dupa moarte,dar care este strict influentata de experientele vietii.
Niciodata nu mi-a fost frica de despartiri.Nu m-au speriat nici suferinta si nici amintirile cu care am fost nevoita sa traiesc un timp.
Stiam ca va veni o vreme in care, atat suferinta cat si amintirile vor fi acoperite de tarana timpului...
Ceea ce nu stiam era faptul ca voi ajunge in locul de unde am plecat...Nu stiam ca ma voi invartii in vesnicul cerc al trecutului.Sunt in continuare prinsa...cand se va sfarsi totul?
-Ma vei lasa aici toata ziua?
Cuvintele sale ma iau prin surprindere.Pentru un moment am si uitat ca era inca prezent aici.Numai prezenta sa imi dadea senzatia de incomfort.Uram sa il stiu aproape.Probabil pentru ca imi aducea aminte de el...
-Repet,dispari!Incerc sa inchid usa,insa Misa incepe sa tipe entuziasmata si acapareaza intreaga scena.
E ceva ciudat la ea...Imi ascunde ceva.
-Oh Sehun!!! Elena, doar nu aveai de gand sa ii inchizi usa in nas,nu-i asa?Accentueaza ultimele cuvinte si pot sa jur ca ea a pus ceva la cale.
O privesc urat si incerc pe cat posibil sa o fac sa nu rosteasca acele cuvinte,insa...
-Nu sta acolo ca o statuie.Intra.Ma impinge usor,oferindu-i acces inauntru.
Nu pot sa cred!Tradatoarea asta!
Nu reusesc sa spun nimic,intrusul deja a intrat si pare ca inspecteaza incaperea.
Pufnesc iritata si il privesc urat.
Acesta imi zambeste si se aseaza pe canapea.Doar nu are de gand sa ramana,nu?
-Yah,de ce esti aici?Cum ai stiut unde sa ma gasesti?
-Stai putin.Tu chiar ai impresia ca te-am urmarit pana aici?Incepe sa chicoteasca.
-Si atunci ce cauti aici?Ridic tonul,deja obosita de atitudinea sa.
-M-am mutat azi.Stau la numarul 38,apartamentul din fata voastra si am venit sa imi cunosc noii vecini.Cine ar fi crezut ca tu esti una din ei?Zambetul ascuns de pe chipul sau tamp imi da senzatia ca asta a fost planuit.
Imi intorc privirea catre Misa si aceasta isi lasa privirea in jos.
-Tu...stiai despre mutarea asta?Vocea mea parea stinsa si lipsa ei de atentie ma infuria.
-Cred ca mai bine va las sa vorbiti in privat.Trebuie sa lamuriti mai multe lucruri.
-Sa discutam...ha!Ce sa discutam?Eu si el nu avem nimic de discutat!Vreau sa dispara din camera asta si mai important...nu vreau sa il mai vad vreodata.Fac o pauza si ii arunc cu venin cuvintele in fata.
-Elena...
Pufnesc nervoasa si ma abtin sa nu fac o scena si mai urata,insa individul imi prinde mana si ma priveste nervos.
-Atat de mult ma urasti?
Imi eliberez mana violent.
-Te detest!Spun si ma indrept catre camera mea, evitand contactul vizual cu acesta.

~Misa~
Ma asez pe scaunul din fata biroului,asteptand un raspuns la problema noastra.Xiumin medita la un plan si asteptarea ma nelinistea.
Si-a dat seama.Trebuie sa recunosc,aici am gresit eu...mi-am subestimat prietena...
La celalalt capat al firului se putea auzi oftatul sau.
-Misa,am grabit lucrurile.Incearca sa nu afle Elena de relatia noastra si scoate-l pe Sehun de acolo.Inainte sa se agraveze situatia.
-Prefer sa spun adevarul,Xiumin.Elena e ca o sora pentru mine si vreau sa stie tot.Faptul ca am decis sa ne dam intalniri si ca Sehun e interesat de ea.Vreau sa stie tot.Ridic putin tonul,rostind rapid cuvintele.
-Momentan nu o face.Cum ai spus si tu ea nu are incredere in noi si cu timpul va inceta,acum doar sa ascundem asta.
Privesc podeaua simtind cum siroaie de lacrimi, aluneca alene,pe obrajii mei.
Am aprobat nesigura de ce urma sa ii fac prietenei mele si atunci am auzit usa,trantindu-se cu putere.
-Xiumin,Sehun a intrat in camera Elenei.
-Inainte sa ii faca ceva,scoate-l de acolo.
-Nu pentru ea imi fac griji,ci pentru prietenul tau.

~Elena~
  S-a terminat...Am reusit sa ma inchid cu bine in carapacea mea.Sunt o lasa.
Imi masez cu grija piciorul stang si oftez usurata.
  Am scapat intr-un final de toata agitatia acumulata in ultimul timp.
Acum vreau doar sa ascult putina muzica si sa uit de tot.
-Urmeaza-ma.
-Aish!Ce mai e de data asta?Imi ridic privirea si il vad pe el.
-Nu imi place sa repet,asa ca taci si vino dupa mine.
Am inceput sa rad.In urma cu doua minute nu parea atat de curajos,iar acum a intrat in camera mea si pare ca imi da ordine.
-Inceteaza cu circul asta.Nu primesc ordine de la nimeni!Ma ridic din pat si il invit sa iasa afara.
Ofteaza obosit si isi lasa capul jos.
-Atunci nu am de ales.Spune soptit si se apropie de mine.
-Ce crezi ca...
Nu apuc sa imi finalizez propozitia,bruta m-a aruncat pe umarul sau ca pe un sac de cartofi.
-Yah!Ai innebunit?!Lasa-ma jos acum!
In zadar incercam sa ma eliberez,eram nimic in comparatie cu puterea sa.
-Elena,ce se petrece?Am auzit tipete...
Nu apuc sa ii raspund la intrebare,Sehun trece rapid pe langa ea.
-Trebuie sa discutam.Revenim imediat.Spune serios si ma taraste pana la masina.

**************

Asez ceasca de ceai pe suport si astept ca bruta sa spuna ceva.
-Imi pare rau pentru asta.Expresia sa era una serioasa.
-De ce m-ai adus intr-o cafenea?Incercam sa par calma,nu mai aveam niciun gram de putere in mine.
-Prietenul meu,Yuno,vreau sa il ajut.
-Ce legatura am eu cu el?Ridic tonul,nervoasa.
-Fosta ta prietena e acum cu el.
-Nu mai e problema mea.Raspund incet,simtind dureri in zona pieptului.
Inca o iubesc...doare,dar asta simt.
-Vreau sa ii despart.Ea nu e potrivita pentru el.Am nevoie de ajutorul tau.