Capitolul 2

1.6K 110 14
                                    

Sunetul enervant al alamei mele m-a trezit prea prusc din somn.O ultimă oară când trebuia să mă trezesc,după puteam să dorm liniștită.O ultimă oară m-am trezit în casa mea,urmând să mă mut.Mi s-a făcut rău la acest gând, că aceasta avea să fie ultima mea oră în această casă.M-am ridicat din pat,mergând apoi să fac un dus scurt,uscându-mi apoi părul și restul lucrurilor , care mă făceau gata pentru  o zi de școală.Tata tot fugea,încercând să împacheteze tot și să nu uităm ceva.Eu mi-am luat un măr și m-am așezat pe scările din față casei.A trebuit să aștept zece minute până când Range Rover-ul lui Nick a parcat în fata mea.Mi-am întors pentru o ultima oară privirea spre clădirea care mi-a fost casă atâția ani.După ce, într-un final am urcat în mașină,l-am sărutat scurt pe Nick și m-am uitat pe geam.Nick mă ducea în fiecare dimineață la școală.El nu mai era la școală,ci lucra deja ,dar mereu își începea program odată cu orele mele. 

 "Ce a spus tatăl tău?" 

 M-am uitat la el și acesta făcea același lucru,privindu-mă întrebător. 

 " Poți să vi cu noi." 

 I-am zâmbit, iar pe față sa s-a așezat un rânjet. 

 "Vi cu mine cu mașina ? " 

 Am aprobat ,uitându-mă cum Nick își aprinde o țigară.Acesta era unul dintre lucrurile care nu îmi plăceau la el deloc.Uram și fetele care spuneau că fumatul este așa de atrăgător.El nu avea nevoie de o țigară că să arate așa.Mi-am dat ochii peste cap și mi-am întorc capul din nou spre fereastră.Când am ajuns în față școlii, o puteam vedea pe cea mai bună prietenă a mea,Mel ,stând în fața porții. 

 "Ne vedem mai târziu , iubito." 

 Am ezitat să îl sărut din cauza mirosul de tutun,rezumându-mă doar la un zâmbet micuț ,după care am coborât.L-am văzut cu colțul ochilor însă ,dându-și și el ochii peste cap.În momentul în care Mel m-a văzut,m-a prins într-o îmbrățișare,sufocandu-mă. 

 "Nati, o să îmi lipsești atât de tare." 

 Am oftat adânc și m-am îndepărtat de ea. 

 "Nu îmi mai aminti." 

 După ce niște priviri triste au fost aruncate între noi,am plecat în spre clădire.În ultima zi nu puteam să zic că aveam ore normale,trebuia doar să ne curățăm clasa,de ce,nu știu.Când am intrat in clasa , i-am văzut pe toți stând pe bancă și așteptând să treacă și ziua asta.Pentru mie una în schimb,nu vroiam decât să dureze cât mai mult posibil.Despre plecarea mea știau doar Nick și Mel ,singurii mei prieteni adevărați de pe aici.Îmi era frică de a termina anul școlar și tot ce înseamna orașul asta,îmi era frică de cum avea să fie noua instituție.În pauză, m-am dus impreună cu Mel în baie,stând amândouă în fața oglinzii uriașe.Ea arată perfect, ca de obicei.Părul ei brunet cădea în bucle peste umeri și machiajul ei era suptil.Pe deasupra era inaltă, și corpul ei era minunat,în comparație cu mine ,care eram micuță dar cu toate,eram slăbuță.Trebuia să recunosc că eram mândră de părul meu blond și ochii mari  de un albastru intens,sub care însă s-au format cearcănele.Știu că sunam că o mimoză ,dar nu suportăm gândul să las totul în urmă.Am încercat să îmi ascund lacrimile,reușind de data această.Suferința mea însă a fost citită de Mel ,care a venit repede și m-a luat în brațe.Aveam totul în Londra și nimic în Holmes Chapel....totul s-a întors și nu știu ce să mai fac. 

 "Dragă mea, o să îmi fie atât de dor de tine.Îți promit că o să vin să te vizitez de câte ori pot." 

 "Și eu pe tine." 

Mi-a aruncat o privre concentrată și serioasă care m-a făcut să râd.Încă amuzându-ne,am fugit spre clasa noastră ,unde profesorul deja ne aștepta.Toți din clasă au început să curețe și eu cu Mel ne prefăceam că facem același lucru.După aproximativ o jumătate de oră, profesorul ne-a dat drumul acasă.Amândouă ieșeam parcă atât de încet din școală.În fața școlii ,l-am văzut pe tata și Nick asteptându-mă,fiecare lângă mașină lui ,și Nick iarăși cu țigarea în gură.I-am privit puțin .după care Mel și cu mine ne-am îmbrățișat puternic.Când momentul s-a terminat,lacrimi au început să îmi părăsească obrajii.  " 

 "Sună-mă imediat ce ajungi.Bine?" 

 Am dat din cap și am îmbrățișat-o de câteva ori scurt ,după care m-am îndreptat spre Nick. 

 "Putem să plecăm?" , m-a întrebat tata, încercând să îmi  mimeze un zâmbet cald.Nick era deja în mașină și același lucru l-am făcut și eu.Când motorul mașinii a pornit, mi-am șters lacrimile cu mânecile bluzei mele,punându-mi căștile în urechi. 

 Încă trei ore și începe "noua mea viață".... 

________

Se pare ca sunt unele persoane interesate de poveste ,asa ca o sa imi duc treaba mai departe.Mai ales ca imi face o placere deosebita :)

Next room (Harry Styles FanFiction)- RomânăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum