Pasteluri de sentimente

Diamante de piatra

Astazi, mainele la care ieri ma gandeam cu frica, siguranta trecutului impotriva viitorului neprevazut, eu traiesc astazi, un prezent negru-colorat. Cuvantul, la inceput totul a fost creat prin cuvant, asta fac si eu, zamislesc cuvinte simple ce apoi ajung sa ma incurce... Ma inalt spiritual, ma degradez uman deoarece traiesc intr-o societate unde sinceritatea e penalizata, hulita, unde e e mezina nevinovata a familiei urata si folosita de surorile ei, ma inalt prin ce simt in timp ce ma degradez prin ce spun... ard cuvinte prin focul atatora aripi de ingeri cazuti... 

Am ajuns sa rup petale de maci pe campii straine, de magnolie imbatatoare, am creionat o ideie dar a fost stearsa de ploaie, parca cerul a plans cand mi-a citit sufletul...

O usa in fata mea, am intrat intr-o camera asemenea unei ruine de piatra mistuita de flacari ici-colo inca fumegand... un fum alb, respirabil cu un miros de vis ars in lacrimi seci... in camera o fata, erai tu scumpa mea, erai asemenea mie, cu sufletul distrus... am venit tacit, am luat un scaun, am asteptat si am reusit sa-mi calmez bataile inimii, ti-am oferit un zambet si o imbratisare, a fost destul. Nu am apucat sa-ti dau drumul caci acea incapere de piatra a devenit o camera de cristal.. era cu adevarat sufletul tau, la prima vedere piatra dar in esenta diamant rar...