1D Imagines

Capitolul 32

  

Ai tresarit puternic din cauza unui zgomot puternic, trezindu-te din somnul tau adanc. Ai aruncat rapid privirea catre geam si ai tresarit din nou din cauza fulgerului care lumina intreaga incapere. Furtuna de afara era una puternica, natura se dezlantuia cum stia ea mai bine. Singura ta alinare erau bratele iubitului tau, Harry, care erau strans inconjurate in jurul tau. Te-ai intors incet spre el si spre fericirea ta, inca dormea. Se pare ca pe el nu il deranja furtuna. Dar el nu avea amintiri neplacute cu astfel de fenomene. 

Te-ai intors pe spate, cu grija sa nu il trezesti pe Harry si ti-ai indreptat privirea spre fereasta. Fulgerele luminau cu putere noaptea si ploaia batea cu putere in geam. Tunetele nu erau foarte puternice, dar totusi instalau frica in tine. 

Amintirile au inceput sa iti invadeze mintea si ti-ai intors rapid capul, strangand cu putere din ochi, incercand sa impiedici lacrimile sa cada. In mintea ta vedeai din nou furtuna, picaturile grele de apa care loveau parbrizul masinii cu putere, fulgerele si tunetele. Si copacul. Tineai minte totul perfect. Tineai minte fulgerul care a lovit copacul. Tineai minte cum trunchiul greu si gros a cazut peste masina familiei voastre, strivind-o. Tineai minte cum te-ai tarat, plina de sange afara, cum te-ai luptat cu centura si cu usa, cum strigai la familia ta sa se ridice, sa deschida ochii. Tineai minte cum celalte masini de pe drum opreau langa a ta, cum oamenii incercau sa te indeparteze de masina. Urletele tale si plansetele iti rasunau in cap ca o melodie pusa pe repeat. 

Inainte sa iti dai seama, lacrimile curgeau violent pe obrajii tai, suspinele incepusera sa apara dar incercai sa le astupi, din frica de a nu-l trezi pe Harry. Ura sa te vada plangand, se enerva intotdeauna si se consuma si el alaturi de tine. Ti-ai sters usor lacrimile si ai injurat in gand cand ai simtit mainile lui Harry miscandu-se pe corpul tau si corpul intorcandu-se usor spre el. 

Ti-ai strans buzele incercand sa nu mai lasi afara nici un suspin dar ochii tai inca lasau lacrimile sa iasa. Harry s-a sprijinit intr-un cot, frecandu-se cu o mana la ambii ochi, inainte sa se uite la tine. La inceput, privirea lui era una somnoroasa si blanda, apoi s-a incruntat incercand sa isi focuseze privirea asupra ta. Abia atunci cand reusi sa te vada mai bine, ochii lui se marira si te ridica rapid, uitandu-se disperat la tine. 

 -N\T? Iubito, de ce plangi? Doamne, ce s-a intamplat?! Te intreba disperat, punandu-si mainile pe obrajii tai, incercand sa stearga lacrimile.

-Eu...scuze...nu am vrut sa te trezesc. Spui incercand sa te calmezi. Harry ramase stupefiat. 

-Poftim? Nu asta e important! Tu plangi, N\T! Tu plangi aici in fata mea si eu nu stiu de ce! Ai mai lasat un suspin sa cutremure linistea, incercand sa te linistesti.

-Ce s-a intamplat, puiule, de ce plangi? Te intreba bland, scufundandu-te in bratele lui mari si puternice. 

-Fur...furtuna. Soptesti, ingropandu-ti chipul in pieptul lui. Harry suspina si se intoarse spre fereasta, abia acum fiind constient ca afara era o furtuna in toata regula. Te saruta pe crestetul capului si te stranse si mai tare in brate.

 -Linisteste-te iubito, sunt aici. Iti sopti si iti inchizi ochii, multumind in gand Domnului ca el era inca aici. 

 -Niciodata nu o sa plec. Nu o sa te parasesc, nu o sa te las singura niciodata. Ai suspinat, incercand sa te linistesti. Erai atat de recunoscatoare lui Harry. 

Te salvase din intunericul in care incepusei sa te inneci. Isi intinsese bratele spre tine si tu te-ai prins de ele, facand cea mai buna decizie posibila. 

Iar furtuna de fara lovea cu toate fortele, fiind parca ofticata. Ai zambit.

Thanks, @Minniee_o3 ! <3