Sâmbătă. Asta e azi.
Pentru unii ziua asta e una plină de bucurie, pentru că nu au şcoală şi pot să se distreze.
Pentru mine? Ei bine, şi eu mă bucur că nu am şcoală şi nu are cine să-şi bată joc de mine. De fapt... azi nu e chiar aşa. Fratele meu m-a impus să ies afară pentru că stau toată ziua în casă și "nu respir aer curat".
Într-un fel chiar apreciez faptul că îi pasă de mine... mulți ar vrea un frate drăguț şi grijuliu. Dar, chiar nu vreau să ies din casă.
Dacă mă întâlnesc cu TINE? Nu, nu...
Nu vreau să îți bați iar joc.
Se pare că totuşi nu am avut de ales.
Acum sunt lângă uşa unei cafenele, şi mă gândesc dacă să intru sau nu. Deodată aud nişte voci în spate. Aş recunoşte glasul tău dintr-o mie. Eşti cu un grup de prieteni. Încă nu m-ai observat, aşa că izbesc uşa de perete şi fug grăbită spre baie.
