REZUMATE

MOROMETII-MARIN PREDA

  VOL I

   Romanul incepe cu intoarcerea de la camp a lui Ilie Moromete impreuna

cu familia sa.

Un sfert din volumul intii se petrece de sâmbata seara pâna duminica
noapte, adica de la intoarcerea Morometilor de la câmp pâna la fuga
Polinei cu Birica.

Familia Morometilor este numeroasa, alcatuita din copii proveniti si
din alte casatorii: Ilie Moromete - tatal, cu zece ani mai mare decat
sotia sa Catrina. Tatal venise in aceasta a doua casatorie cu trei
baieti, Paraschiv, Nila si Achim, carora li se adaugasera doua fete,
Tita si Ilinca, si inca un baiat, Niculae, mezinul de doisprezece ani.

Morometii se afla la cina, stransi in tinda, in jurul unei mese mici,
joase, si rotunde. Atmosfera este tensionata fiecae dintre membrii
familiei avand nemultumiri.

Catrina are unele discutii cu fii sai vitregi, Paraschiv, Nila si
Achim iar tatal Moromete poarta o discutie tensionata cu fiul sau cel
mic Niculae care ar fi vrut sa se duca la scoala, sa invete, dar tatal
il trimitea cu oile la pascut.
Ilie Moromete are doua loturi, al lui si al Catrinei, si o multime de
copii care sa munceasca si totusi incepe sa nu ii mearga prea bine
Conflictele din familia Moromene nu incet sa apara, baietii cei mari
sunt din ce in ce mai porniti impotriva Catrinei dar si impotriva
surorilor vitrege Tita si Ilinca intrucat ele isi faceau haine noi si
mama sa le strangea zestre pentru maritis.

Alt conflict este acela dintre Ilie Moromete si nevasata lui, deoarece
Catrina il intreba din ce in ce mai des de lotul ei de pamant dar pe
care Moromete il vanduse in timpul foametei de dupa primul razboi.
Barbatul ii promisese in schimb ca ii face acte pe casa ca ea sa nu
ramana pe drumuri dar acesta nu se tine de cuvant.

Baietii se afla in conflict si cu tatal lor deoarece acesta nu face
nimic dar pe ei ii pune la munca toata ziua.

Baiertii cei mari planuiesc sa plece cu oile la Bucuresti, ca sa faca
bani. Datoriile familiei la banca, plata foncierii si traiul familiei
deveneau din ce in ce mai apasatoare pentru Moromete care trebuia sa
se descurce cumva fara sa vanda pamant.

Acesta se hotaraste sa vanda salcamul din curte lui Tudor Balosu, dar
totusi nu era impacat cu gandul dar nu avea ce face.

In fata fierariei lui Iocan se afla o poiana mare unde in fiecare
duminica se adunau taranii pentru a citii ziarul si a comenta politica
ironic si cu umor. Moromete, Cocosila si Dumitru al lui Nae erau cei
care citeau ziarul si comentau cele mai mult, Moromete era abonat la
"Miscarea", Iocan la "Curentul", iar Cocosila la "Dimineata" dar daca
ei veneau fara ziare inseamna ca erau suparati si nu aveau chef sa
vorbeasca.

Penru Moromete plata foncierii ramane motiv de ingrijorare deoarece nu
castiga suficenti bani pentru a platii taxele pentru pamant si ratele
pentru imprumutul luat de la banca.

Cand se intoarce de la fierarile pe prispa casei il intampina cei care
venisera dupa plata foncierii. Moromete in acel moment face scandal
dar pana la urma plateste o mie de lei reusind sa ii convinga ca va
plati restul peste o saptamana doua.

Incepe secerisul moment in care toata familia era prezenta pe camp si
facea cate ceva, fiecare aveau sarcinile impartite. Cel mai vrednic
dintre copii este ce care porneste recoltarea granelor, ceilalti
secera graul si il duc la capat iar tatal leaga snopii. Femeile se
ocupa de mancare pentru seceratori.

Baietii cei mari fug in Bucuresti asa cum isi propusesera chiar daca
tatal lor nu era de acord. Paraschiv, Nila si Achim fugisera cu caii,
oile toti banii si cele mai bune covoare.

Vazand ca nu se mai poate descurca Moromete vinde lui Balosu un lot de
pamnat si locul din spatele casei reusind astfel sa achite taxele pe
fonciere, datoria la banca, taxele scolare pentru Niculae si ii mai
ramn si bani ca sa isi cumpere doi cai.

In sat mai sunt familii in care confluctele se tin lant.

Conflictul dintre Tudor Balosu si fica lui Polina pentru ca aceasa
fugise cu un baiat sarac din sat, Birica cu care tatal nu este de
acord. Fata tinea foarte mult la Birica, il pune pe acesa sa secere
graul de pe pamintul care i se cuvenea ca zestre, apoi de foc casei
parintesti, iscandu-se si o bataie intre Birica, tatal si fratele
Polinei.

Vasile Botoghina se cearta cu Angelina, nevasta lui deoarece el este
bolnav de plamini si ar vrea se vanda un lot de pamnt pentru a avea
bani ca sa mearga la sanatoriu, sa se trateze. Angelina se opune sa
vanda pamantul, deoarece fitizia era o boala incurabila si femeia stia
ca barbatul ei va murii cu sau fara tratament iar ea va ramane vaduva
si fara pamant. Botoghina se duce la sanatoriu, cheltuieste banii
luati pe lotul de pamnat si simtinde-se mai bine nu asculta sfatul
doctorului si se apuca de munca iar oboseala il rapune.

Nici familia Tugurlan nu o ducea prea bine, facusera sapte copii in
treiseprezecea ani dar in fiecare an ii murea cate unul si puneau cate
o cruce la stalpul portii, tragedie care il facea agresiv in viata,
certaret, se bate cu fiul primarului, cu seful de pot si ajunge la
inchisoare. 

  VOL II

   Volumul II

     Văzând toate nenorocirile ce s-au abătut pe capul lui Moromete, toţi au devenit maiîngăduitori cu el, nu îl mai bârfeau, ci dimpotrivă îl compătimeau.                                               

     Niculae se făcuse mare, deoarece trecuseră trei ani, urmase şcoala, dar la trecereaîn al patrulea an Moromete a spus că ajunge cu cartea şi că trebuie să muncească, atâtpentru el, cât şi pentru a-l ajuta pe tatăl lui.

    Moromete era acum un om înstări, se ducea des cu diverse mărfuri la munte şi de aici câştiga foarte bine; cât despre fii lui, cei fugiţi la Bucureşti, nu se putea spune acelaşi lucru, deoarece aceştia pierduseră tot şi ajunseseră măturători.                                                                                                          Ceva mai târziu, Niculae a primit o scrisoare prin care cei trei spuneau că în sfârşitsunt bine, Paraschiv e acum sudor, Nilă portar, Achim fiind singurul care a reuşit încomerţ, având acum o alimentară.                                                                                                                                                                        

    Din scrisoarea lor se înţelegea că ura ce le-o purta celor din sat se stinsese şi că ar fi

dornici să se împace cu ei.
   Lui Moromete îi mergea din ce în ce mai bine, îşi cumpărase pământ, iar lumea
spunea că mai are bani să mai cumpere încă un pogon.
   Moromete pleacă într-o bună zi împreună cu Gheorghe, fiul lui Parizianu, la
Bucureşti unde se întâlneşte cu cei trei fii ai lui cu care a stat de vorbă, au mâncat şi au
băut.
   După ce au terminat de ospătat, Moromete le propune celor trei să se întoarcă în sat, deoarece a cumpărat pământ special pentru ei şi că a strâns şi nişte bani pentru a-i ajuta la nevoie.
   Cei trei nu au vrut să accepte această propunere, dar Moromete, întors acasă, se
gândea mereu la ei şi aştepta să-i vadă călcând din nou pe bătătura lui.
   In timpul războiului, în timp ce se anunţau tot mai multe victime, Moromete
primeşte o scrisoare prin care este anunţat că Nilă a murit pe front şi a fost aruncat într-o
fântână.
   Catrina începuse să-l urască pe Moromete, pentru că s-a dus la Bucureşti, între ei
iscându-se scandaluri tot mai dese, dar plecarea preotului din sat o făcuse să se gândească
mai mult la cei dragi, astfel uitând de ceea ce a făcut Moromete la Bucureşti.
   Nicoale se îndrăgosteşte de Ileana, fiica lui Costică Roşu, un om înstărit din sat, dar
aceasta s-a măritat cu un preot din Balaci.
   Tita se mărită cu Sandu, un băiat cu care Niculae se înţelegea foarte bine, dar după
câteva luni, într-o dimineaţă, Sandu a fost călcat de propria căruţă, deoarece, din cauza
ceţei, caii s-au speriat, iar el a vrut să sară jos dar a alunecat şi a căzut sub roţi.
   Cele două familii au pregătit pentru parastasul de şase săptămâni o masă mare la
care s-a adunat aproape tot satul.
   Niculae nu mai putea să suporte durerea pe care i-o pricinuise moartea cumnatului
său şi începe să vorbească despre lucruri ce nu se cuvin la un parastas şi anume să-i
întrebe pe peoţi ce simt când îngroapă un om.
   Se zvoneşte că Aristide avea un copil din flori cu o femeie din sat, acesta numindu-
se Isosică.
   Intors în sat, deoarece plecase la un partid judeţean, Niculae ţine un discurs, la care
i-au parte toţi oamenii din sat.
   Discursul pe care l-a ţinut semăna mult cu cel al notarului, de aceea oamenii au început să plece imediat ce Niculae a început; el vorbea despre reforme agrare şi alte lucruri pe care sătenii le considerau demagogice.
  Catrina a pierdut amintirea amară pe care i-a lăsat-o plecarea preotului şi în
curând ura ce i-o purta lui Moromete revine, ea hotărându-se să plece împreună cu cele
două fete, ameninţându-l pe soţul ei că va muri şi că va veni Guica din Iad, sora lui
Moromete murise înainte de începerea războiului, pentru a-i ţine lumânarea.
  Moromete îmbătrânise şi începuse să se îmbolnăvească şi să tuşească din ce în ce
mai rău.
  Când Ilinca găseşte un băiat pe placul ei şi hotărăşte să se mărite cu acesta, Catrina
se înmoaie şi hotărăşte să se întoarcă acasă împreună cu fetele.
  Ilinca se duce cu trenul la Niculae pentru a-l ruga să vină şi să-i împace pe părinţii
lor deoarece începe lumea să vorbească prin sat şi să râdă de ei că sunt oameni bătrâni şi
că se ceartă ca unii de douăzeci şi cinci de ani care de-abia s-au căsătorit şi nu se înţeleg.
   Niculae este trimis de şeful său la el în sat deoarece, spunea el, acolo cunoaşte mai
bine oamenii şi locurile, el fiind cel mia potrivit pentru această sarcină.
   Niculae pleacă spre Siliştea-Gumeşti.