Lost

Ea

"-Ar trebui să ne așezăm, ne-am cam pierdut tot oxigenul din plămâni!" spun și un mic râset îmi scapă printre buze. Harry aprobă zâmbitor din cap și se îndreaptă spre mașină , deschizând portbagajul acesteia unde avea o pătură în el. Întinde pătura pe toata suprafața spațiului gol și îmi face semn că mă pot așeza. Fac întocmai și îmi poziționez corpul firav lângă al lui și îl privesc cum își aprinde țigara , lăsâmd fumul să îi invadeze plămânii.

Harry's P.O.V

Am urmărit-o cum mă privea în timp ce îmi aprindeam țigara și lăsam fumul să îmi invadeze plămânii, calmând astfel haosul din interiorul meu. Îmi studia atentă fiecare mișcare , de la modul cum am cuprins țigara între buzele mele pâna la momentul în care mi-am lăsat capul pe spate și m-am bucurat din plin de gustul ei.
Îi înconjor talia cu brațul meu și o trag mai aproape de mine , ea odihnindu-și capul pe pieptul meu. Mă simt împlinit, poate chiar norocos. De ce tocmai am fost ales să trăiesc aceste clipe după tot răul pe care l-am făcut? Am de gând să pun capăt "carierei" mele de mafiot, dar nu înainte de a da ultima lovitură. Sper ca Damon să înțeleagă de ce mă retrag pentru că vreau un viitor cu fata asta și nu vreau să fie expusă pericolelor din pricina alegerilor mele proaste de acum ceva timp, iar dacă voi avea un copil cu ea, nu vreau să nu pot dormi noaptea din cauza faptului că cineva poate vrea să îi facă rău îngerașului meu mic. Dacă am primit șansa la izbăvire , am să profit din plin de ea și nu o voi lăsa să-mi alunece printre degete.
"- Ăă...Harry? Pot să te întreb ceva?" îmi revin din gândurile și planurile mele de viitor și îmi concentrez atenția asupra întrebării pe care urmează să mi-o adreseze.
"-Mhm." spun și trag un alt fum din țigară.
"-În ce belele ești băgat?" rostește întrebarea de parcă ar avea un nod în gât și nu poate scăpa de el, dar adevărul este că eu îl am de fapt și înghit în sec la auzul întrebării. Ce ar trebui să-i răspund? Știi... vând moarte pentru bani, nu trebuie să îți fie frică de mine , sunt un băiat bun. Ah! la naiba cu tine Styles și cu mizeriile în care ești băgat.
"-Unele rele. Dar îți promit că totul se va termina curând. Mai am un singur lucru de făcut , iar apoi sunt liber. Putem trăi fericiți." am mințit-o . Parțial. Chiar am de gând să o termin dracului cu mafia asta.
"-Îmi vei spune despre ce e vorba?" observ cum se joacă cu degetele , semn că e stresată. O strâng mai tare în brațe ca să se calmeze și plasez un sărut părintesc pe creștetul capului său.
"-Într-o zi vei ști și părțile rele despre mine, dar nu acum. Putem vorbi despre altceva?" încerc să schimb subiectul pentru că simt un gust amar în gură și un gol în stomac.
"- Sigur."
Urmează câteva minute de tăcere în care continuă să se joace agitată cu degetele. De ce e stresată? Ce gânduri îi trec prin căpușorul ăla mic? Sper doar să nu își formeze diverse filme despre mine și ceea ce fac eu pentru că nu vreau să îi fie frică de mine sau să nu se simtă protejată în preajma mea. Nu știu ce dracu să îi spun ca să o distrag și să o liniștesc , dar fac primul lucru care îmi trece prin minte.
"-Emma...vrei să ne jucăm un joc?"
Se uită perplexă la mine și îmcepe și râde. Doamne, ce idiot sunt.
"-Și la ce joc te-ai gândit?" spune încă râzând. Oh, doamne , sunetul ăsta îmi mângâie timpanul.
"-Adevăr sau provocare." spun , acum jucându-mă eu cu degetele în poală. Sper să nu creadă că sunt vreun copil prost. Pufăie și continuă să râdă. Mda.
"-Ok, ce alegi?" mă privește adânc în ochi, așteptându-mi răspunsul.
"-Provocare, cred."
"- Te provoc să îmi spui tot ce am ratat din viața ta în ultimii 7 ani."
Am mai spus că sunt învins de propriile mele joculețe?
"- Egoisto, asta e manipulare, dar regulile sunt reguli. De unde să încep?"
"-Vreau să știu ce ai simțit față de mine în tot acest timp, ce simțeai când mă vedeai zilnic, dar ne comportam ca niște străini, vreau să știu tot."
Ceva mă înțeapă în inimă. Expir aerul cu greu din plămâni și îmi frec palmele. Îmi scot o altă țigară și mi-o aprind . Asta e o provocare grea. Trag aer în piept și încerc să-mi găsesc cuvintele.
"-După înmormântarea mamei mă simțeam pierdut, nu mai voiam să văd pe nimeni, nici măcar pe tata, nici măcar pe tine. Luni întregi mi se derulau încontinuu imaginile accidentului și faptul că pur și simplu nu am făcut nimic să o ajut . Mă simțeam neputincios. Înghețasem. Și așa au apărut coșmarurile mele care mă chinuiau în fiecare seară , ani la rând , după cum bine știi. Și mai era și faptul că te pierdusem pe tine. Ți-am făcut un jurământ de sânge și totuși n-am acordat importanță, voiam să fi cât mai departe de mine. Tata era la fel de distrus ca mine, își îneca amarul în băutură uneori și foarte des îl vedeam plângând lângă poza mamei. Apoi am început să mă simt pierdut, nedorit, neiubit. Și apoi mi-am dat seama că lipsește ceva din viața mea. Tu. Mi-am dat seama atunci că te-am pierdut. Tu mă iubeai, tu ai fi fost acolo lângă mine indiferent de orice, dar te-am îndepărtat. Și începusem să simt nevoia de puțină iubire. Am început să mă culc cu diverse fete în speranța că una va fi specială, dar la început nu mi-am dat seama că cea pe care o vreau, locuiește chiar lângă mine. Așa că stăteam ore în șir noaptea și îți priveam geamul și mă tot gândeam ce să fac, dacă e momentul să vin să îți spun cât de prost am fost și cât de mult mi-ai lipsit. Într-o noapte chiar mi-am făcut curajul să vin la ușa ta. Mă aflam în fața ei pregătit să ciocăn , dar mi-am amintit de problemele în care sunt implicat, iar tu nu meriți să faci parte din lumea aia. Asta e povara pe care trebuia să mi-o car singur. M-am întors în casă și am îmceput să urlu și să sparg tot ce îmi intra la mână, ca apoi să sfârșesc pe podea plângând și suspinând, sleit de propriul iad pe care mi l-am creat singur. Simțeam cum inima mea se sparge din ce în ce mai mult în fiecare zi , iar tu erai mult prea departe de mine. Nu știu cum să îți spun , dar așa se simte iadul. Nu știu dacă ai făcut vreodată cunoștință cu el, dar nu îți doresc, îți vinzi sufletul doar ca să obții o plăcere de moment, ca mai apoi să îți dea pedeapsa supremă și să ajungi de unde ai plecat. Am simțit că mă sufoc zile la rând, am încercat să mă răzbun oarecum pe tine , acoperindu-ți inițiala, dar știi deja unde am ajuns în final. Ultima soluție pentru pacea sufletului meu ar fi fost să știu cumva că încă te mai gândești la mine, că îți mai amintești de mine, așa că am început să te sâcâi și să îți creez probleme după cum bine știi. Apoi parazitul ăla de Chad și-a făcut apariția prin peisaj, sincer chiar nu credeam că o să fi împreună cu idiotul ăla, dar când te-am văzut în fața casei tale acum câteva zile cum te sărutai cu atâta patimă, ceva a început să mă ardă în interior. Acum știu ce era: gelozia. Și așa mi-am dat seama că te iubesc pentru că gelozia e și ea un act de iubire. Și probabil o să mă omori pentru ce urmează să îți spun, dar eu am plătit-o pe Jessica să îl drogheze pe Chad și să îl facă să te înșele. Sincer să fiu, nu îmi pare rău pentru ce am făcut pentru că acum ești a mea și te iubesc, iar tu mă iubești pe mine, deci nu ți-am provocat o așa mare suferință." trag un fum din țigară și îmi îndrept atenția spre ea care mă privea perplexa, buzele ei rămânând blocate sub forma literei "o". Cred că asta e din cauza destăinuirii de la sfarșit, dar evit să fac vreun comentariu aiurit. O stare nevrotică începe să mă cuprindă doar imaginându-mi că ea poate regretă pierderea nenorocitului de Chad.
"-Se pare că trăiam aceleași sentimente...și nu mă deranjează că ai făcut asta, Harry, dacă nu o făceai tu , o făceam eu cât de curând pentru că dupa cina din seara aceea mi-am dat seama că o să îmi dai lumea peste cap." trag un ultim fum din țigară și o arunc undeva pe jos, un zâmbet schițandu-mi-se pe buze la auzul răspunsului ei și îmi poziționez mâna în scobitura gâtului ei, mângâindu-i gentil linia maxilarului, apoi mă aplec spre ea suflându-i fumul pe buze și plasând un sărut peste ele.
"-Ți-am dat lumea peste cap , micuțo, hmm?" o trag la pieptul meu și îmi lipesc obrazul de fața ei , bucurându-mă de ea din plin. Observ chm roșește ușor. Doamne, fata asta îmi va aduce sfârșitul.
"-Nu vreau să mai fi așa timidă în jurul meu, vreau să ai încredere în mine și să îmi spui tot ce gândești, bine?"
"-Bine, iubire."

Și mi-a topit sufletul. Am îndepărtat-o de mine doar ca să îi pot privi acei ochi care îmi îmbată simțurile. Doi ochi căprui de un negru atât de intens, mari și pătrunzători, care efectiv mă amețeau. Părul îi era la fel de negru, iar din când în când o șuviță îi stătea cumva...ciufulită. Era rebelă, departe de a fi la locul ei.Arăta atât de firavă, atât de nevinovată. Tot ce îmi doream în acest moment era să o sufoc cu iubirea mea.

"-Se pare că soarele și-a terminat minunatul spectacol. Îmi e frig și puțin somn, putem pleca?" glasul ei sparge liniștea, iar eu o sărut, nu înainte de a aproba din cap. Ne ridicăm împreună ,iar ea se îndreaptă spre locul pasagerului, în timp ce eu închid portbagajul , ca mai apoi să mă duc lângă ea și să plecăm spre micul nostru loc special din acest weekend. Îmi împleticesc degetele cu ale ei și îi sărut din când în când incheietura în timp ce îmi mențin privirea la drum.

După mult timp, pot spune că se simte bine să fiu din nou eu.

După cele 20 de minute de condus, ajungem în sfârșit la cabană. Emma coboară rapid din mașină și se grăbește să ajungă înăuntru , eu urmând-o.
"-Sunt extenuată. Cine se gândea că vacanțele pot fi atât de obositoare." oftează și se îndreaptă spre bucătărie, deschizând frigiderul și rămânând surprinsă când îl găsește plin. "Cine îți face cumpărăturile?"
"-Eu. Vin destul de des aici ca să mă relaxez." ridic din umeri și mă duc să-mi torn un pahar cu apă, lăsând lichidul rece să îmi alunece pe gât. "Ți-e foame?"
"-Mnu, mi-e foarte somn...vrei să...mmm...dormim împreună?" Zâmbesc larg și mă îndrept spre ea, luând-o de mână și trăgànd-o spre dormitor.
"-Sigur"
Mă dezbrac de geacă aruncând-o undeva printr-un colț al camerei, la fel procedez și cu puloverul. Îmi scot cizmele , apoi îmi dau și pantalonii jos , rămânând doar în boxeri. Nu pot să dorm altfel. Mă întorc și găsesc o Emma care aproape rămânea fără aer la dezvăluirea goliciunii mele. Zâmbesc pervers în colțul gurii și mă întind în pat , bătând cu palma locul liber de lângă mine. Își plimbă privirea stresată prin cameră și abia acum îmi dau seama care este problema ei.
"-Nu ai de ce să îți fie rușine de mine, Emma. Poți alerga dezbrăcată prin fața mea fără nici o jenă că nu m-ar deranja. Ba chiar mi-ar plăcea."
"-O-ok..." spune cu un glas micuț începând să își dea ușor geaca jos de pe ea. Urmează hanoracul pe care îl purta și rămân mirat când văd că are curajul să își îndepărteze și celelalte haine de pe ea. Ușor, ușor hainele încep să cadă de pe ea , acum rămânând doar în lenjerie intimă. E superbă! Observ cum caută ceva prin bagaj și scoate un tricou alb pe care probabil îl va îmbrăca. Bănuielile îmi sunt confirmate când se întoarce cu spatele la mine , căutând stângace deschizătoarea sutienului. Privirea mea se plimbă peste tot pe corpul ei, analizându-i înfometat fiecare mișcare, mușcându-mi involuntar buza de jos. E atat de frumoasă! Vreau să gust fiecare părticică din ea, să îmi plimb buzele pe fiecare centimetru de piele al ei și să plasez săruturi umede peste tot. La naiba, Harry! Oprește-te. Nu vrei să grăbești lucrurile și să faci vreo greșeală. Îmi scutur capul și observ că ea e deja îmbrăcată în tricoul său, alegând să rămână totuși în boxeri. O să dormi exact ca un bebeluș acum, Harry! Vezi să nu! subconștientul meu adaugă și încep să transpir ușor. Se așază lângă mine în pat și îmi oferă un zâmbet cald, mângâindu-mi părul și sărutându-mă suav. După câteva clipe de extaz, o întorc cu spatele la mine , încolăcindu-mi brațul în jurul taliei ei și adâncindu-mi capul în scobitura gâtului său.
"-Somn ușor!" îi șoptesc la ureche și pot simți cum un zâmbet cald s-a așternut pe chipul ei angelic.

Închid ochii încet , lăsându-mă pradă gândurile ce îmi traversează mintea, rememorând toate evenimentele frumoase petrecute în ultimele 48 de ore.