Capitolul 2

8 2 0
                                    

Singurul lucru care o mai tinea in viata era setea de sange si dreptate. Dar mai exista un lucru de care nu si-a dat inca seama. Un sentiment de mult pierdut prin sufletul ei intunecat.

Dragostea. Dar nu acea dragoste parinteasca sau dragostea fata de regatul ei. Dragostea fata de barbatul acela care a salvat-o de atatea ori. Nu i-a multumit inca si nici nu o sa o faca, chiar daca ceva din sufletul ei trasate cand se gandeste la el.

Se afla din nou intr-o misiune. De data asta avea nevoie doar de informatii, slava cerului, nu mai avea nevoie sa isi mai murdareasca mainile de sangele acelor . O masca ca sa isi acopere chipul de mult uitat de lume si era gata de plecare.

Inainte de a ajunge la locul intalnirii, a avut o presimtire. Cineva sau ceva o urmarea. Nu era inca sigura de acest lucru, deoarece nu putea vedea nimic din cauza intunericului.

Colierul cu un pandantiv in forma din luna pulsa. Ceva periculos se apropie. Fugi. Asta era unul dintre lucrurile pe care Artmeis i le-a zis atunci cand ia explicat puterea acestui colier. Problema era ca nu putea sa faca nimic. De parca era  o vraja ce o tinea in loc. Frica. Pericol. Aceste cuvinte ii rasunau in minte.

A tresarit atunci cand a auzit otelul in contact cu piatra care scotea un sunten ingrozitor si o umbra ciudata. A inceput sa alerge ne stiind exact directia in care merge, dar ceva din inima ei ii spunea sa continue. Si-a scos cutitul din gheata si s-a oprit langa un felinar.

Astepta. Dar nimic nu a aparut. Apoi o mana i-a apucat bratul. S-a intors si i-a pus cutitul la gat.

-Ma urmaresti cumva? spune Kath confuza si suparata. Lasa cutitul de la gatul barbatului si isi da masca jos.

-Te-am vazut si m-am gandit ca ar fi un moment potrivit sa vorbesc cu tine. Dar ai inceput sa alergi ca nebuna pe aici si singurul lucru la care m-am gandit era ca probabil esti in pericol asa ca m-am gandit sa vin dupa tine. Dar totusi...ce naiba faci?

Nu putea sa isi fii imaginat totul, nu-i asa? Poate toate lucrurile intamplate pana acum i-au dat mintile peste cap si a inceput sa innebuneasca. Poate asta era un semn ca ar trebui sa renunte, oricum nu prea facea mare progres cu aceste misiuni, doar isi irosea timpul. 

-Cum m-ai recunoscut?

-Parul.Sunt Dominic.

-Poftim?

-Numele meu. M-am gandit ca ar fii bine sa ne cunostem. Hei...esti bine? Pari palida.

-Da da, sunt cat se poate de bine. Kath era inca pierduta in mintea ei. Avand in nedere ca ma urmareai inseamna ca esti liber, asa ca de ce nu mergem undeva. Numele asa...Dominic ii era cunoscut. Dar nu stia de unde. Si tatuajul acela de pe mana, un fel de coada. Nu il putea vedea pe tot din cauza manecii.

Dupa inca o saptamana dupa ce a inceput sa se cunoasca din ce in ce mai bine cu Dominic, acesta a invitat-o la intalnire in scopuri  . I-am spus sa isi puna ceva dragut pe ea, diferit fata ce ce purta ea normal. Asa ca si-a luat o rochie lunga neagra cu spatele gol. Parul ei de un albastru de metil era lasat pe spate in niste bucle lejere.

    La ora 8 seara, Kathrine se afla in dreapta lui Dominic in fata castelului. Dominic inainteaza in timp ce ea se uita confuza si nervoasa la castel. Nu intelegea ce are de aface Dominic cu acest loc si voia sa afle rapid.

-Dom, ce inseamna toate astea?

-Maria Sa, printul, mi-a oferit o cina impreuna cu el si m-a rugat sa aduc pe cineva special mie. Si nu l-am putut refuza.

-Ce legatura ai tu cu el? spune Kath in timp ce inainteaza in urma lui Dom.

-Sa spunem ca i-am salvat fundul regal de mai multe ori. E un fel de...multumite...cred.

Dominic inainta spre intreare in timp ce Kath era retinuta de un gand, iar pandantivul nu o prea ajuta, incepand sa lumineze slab. O atentionare. Practic se apropia de raul intruchipat asa ca lantul isi face doar treaba.

        Cu un zambet fals pe fata si cu sufletul plin de dezgust, asasina se afla in camera tronului unde era asezata o masa lunga. La aceasta masa se afla imparatul
si sotia acestuia. Poate e o capcana. Poate a inventat toata povestea cu fiul imparatului si cina, pentru ca pe acea masa nenorocita nu se afla nimic. Gandurile ii acapareaza toata mintea. I-a urmat gestul lui Dom si a facut o plecaciune. Nu mai gandea bine, probabil de la aerul inchis plus mirosul de "mort".

        Chiar inainte de a ne aseza la masa, printul, in carne si oase, intra pe usa cea mare.

       -Imi cer scuze ca...Dom, ce am vorbit cu tine. Am zis sa aduci pe cineva special nu sa furi o printesa. Kathrine trasare la cuvatul "printesa" si il interupe inainte ca alta idee sa ii mai treaca. Oare creierul lui este cuplat cu gura? 





-

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Dec 09, 2017 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Sub Semnul LuniiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum