Îmi sună telefonul fix când termin de semnat niște acte. Namjoon iar nu doarme la două dimineața. Îmi frec ochii cu podul palmelor și răspund la telefon.
- Iar muncești până târziu? se aude tare și dur.
- Dacă n-aş munci până târziu, m-ai mai recunoaște? râd scurt. Ai mai aflat ceva? întreb revenind serios. Mă ridic de la birou și privesc pe fereastra imensă luminile orașului. Hai că etajul zece nu e așa rău. Lui Yerin i-ar fi plăcut...
- Prefer să vorbesc față în față despre asta. Mă îndrept spre tine chiar acum. Aduc eu ramenul. Ai soju?
- Frigiderul e plin. În cât timp ajungi? mă uit la ceasul de pe perete... cel în formă de pisicuță.
- Douăzeci de minute. Dar pregătește-te emoțional. Vestea asta o să te zdruncine bine. Eu încă sunt destul de confuz.
Mă încrunt la cuvintele rostite de el privind în gol. Adevărul e că o urmărim pe Yuri de ceva timp. Am s-o fac să-şi regrete viața. Dar o facem cu pași mici. Ea a uitat de tot ce s-a întâmplat. Are o relație de doi ani de zile și lucrează la compania tatălui ei. Să nu mai pomenesc că e însărcinată. Și eu aș fi putut avea acum o fetiță. Fetița noastră Yerin. De multe ori îmi apari în vise și îmi spui să-mi continui viața, dar nu te pot uita. Cine ar putea uita singura lui iubire?
De când am ieșit te vizitez mereu. Sicriul pare gol.. florile s-au ofilit, iar eu am impresia că tu ești supărată.
Trebuie să mă adun. Iar încep să port discuții cu mine. Mai bine mă pregătesc pentru Namjoon. Îmi dau sacoul jos și îmi desfac nodul de la cravată. Îmi trec o mână prin păr nervos dezordonandu-l. Îmi suflec mânecile și deschid frigiderul scoțând două sticle de soju.
Vă întrebați de ce etajul zece? Acum conduc propria companie de muzică. Dar știți de ce are nevoie o companie? De o secretară. Anunțul e pus pe internet. Vom avea interviuri în câteva zile.
Deschid sticla și mă rezem de birou privind din nou cerul senin. Încă te iubesc. Adorm și mă trezesc cu tine în gând. Știi cât de greu e atunci când chiar vrei să îmbrățișezi persoana pe care o iubești, dar ea nu e acolo cu tine și tu trebuie să accepți asta?
Sunt un om în toată firea acum și mă pot controla foarte bine. Un singur lucru nu pot controla : ura ce o port pentru cea care trebuia să fie moartă.
Îl aștept pe Namjoon. Am început deja să beau. Dacă mai aud ceva de Yuri o să-mi iau câmpii.
A izbit ușa de perete fără ca măcar să bată respirând sacadat. Pupilele îi sunt dilatate și ține în mână un dosar alb. Vine spre mine cu pași apăsați și mi-l înmânează.
- Yerin.
YOU ARE READING
Jocuri mortale II
FanfictionContinuarea seriei... Ce se întâmplă când ura îți încețoșează rațiunea?