Jocuri mortale II

La ginecolog

Stiu ca a durat juma de an sa scriu la cartea asta si stiu ca nu am nici o scuza! Dar sper ca veti citi in continuare ca sa aflati ce se va întâmpla cu Yerin si ce măgării va mai face Sen? LY!

Faptul că m-am trezit lângă ea m-a făcut cel mai fericit om. E o binecuvântare să te trezești alături de persoana pentru care ți-ai da și viața. Am să-i zdrobesc capul acelui nenorocit. Am să-l fac să-și regrete viața amarnic. Mi se pare atât de patetic faptul cum acționează. Cine știe ce secrete mai ascunde.

Simt cum Yerin se mișcă în brațele mele, semn că se trezește și ea. E ora nouă și încă nu vreau să mă dau jos din pat, deși ar trebui să fiu la companie acum.

- Bună dimineața, suflețel. Ai dormit bine? îi sărut creștetul capului și ea se înghesuie mai mult la pieptul meu. Mormăie cuvinte pe care nu le înțeleg. Mâinile ei sunt încleștate în tricoul meu și picioarele ne sunt împreunate.

- Îmi pare rău că nu ai avut un Crăciun ca-n povești. Iartă-mă! își ridică privirea și îi pot vedea rănile pe care Sen i le-a făcut. Îmi trec degetele peste ele și mi se formează un nod în stomac. Încerc să-l evit și să îi zâmbesc drăgăstos.

- Ți-e foame? o întreb și îi sărut fruntea. Dă afirmativ din cap. Mă întind bine și casc de câteva ori după care mă dau jos din pat și pornesc mai întâi spre baie.

Aud pași în urma mea și o privesc cum analizează apartamentul. Cu mâinile împreunate în față studiază pereții care au modele de henna. După zece ani tot ca un înger arăți. Îmbrăcată în niște blugi care îi sunt mult prea mari și o bluză care nu o avantajează deloc se apropie sfioasă de mine și se bagă în sufletul meu. Se privește în oglindă iar expresia ei se transformă într-una îngrozită. Îmi înconjor brațele în jurul taliei ei și-mi sprijin bărbia de creștetul ei.

- Yerin, ești frumoasă! În ochii persoanelor ce te iubesc cu adevărat întotdeauna vei fi așa.

Am câștigat un zâmbet de la ea. Suntem pe drumul cel bun.

- Acum fă-ți toate nevoile fără să te grăbești. Ai tot timpul din lume. Poți folosi periuța mea de dinți, dacă vrei. Vrei să faci și o baie fierbinte?

- Ar fi frumos, mulțumesc, roșește imediat și-și lasă capul în jos.

- Îmi pare rău că n-am geluri de duș pentru femei sau mai știu eu ce folosiți, dar le poți folosi pe-ale mele dacă vrei. De asemenea, dă-mi voie să-ți aduc alte schimburi. Ești în regulă cu asta?

- Da, Yoongi. Mereu am fost și voi fi în regulă atâta timp cât sunt cu tine, se întoarce pe vârfuri și îmi aplică un scurt sărut.

Hmm... M-aș putea obișnui cu asta. Ies din baie și merg în camera mea de unde iau o pereche de boxeri - îmi simt fața că arde - , una de blugi negri, cu tot cu curea, și un pulover pufos albastru închis. Sutien, din păcate, nu am.

I le pun pe măsuță lângă cadă, iar din dulapul de sub chiuvetă îi scot prosoape.

- Mă duc să pregătesc micul dejun! și închid ușa de la baie în urma mea.

Teoretic fredonez melodii, practic dansez până ajung în bucătărie. Pornesc televizorul pe muzică să-mi creez ambient. Până acum am urât din tot sufletul meu Crăciunul și toată perioada asta de sărbătoare. Îmi pun șorțul și îi fac fundiță la spate. Să-i dăm drumul! Scot din frigider lapte, ouă, unt și le pun pe blat, lângă chiuvetă. Adevărul e că n-am mai gătit demult. Fiind închis între patru pereți timp de zece ani, apoi devenind CEO și fiind foarte ocupat, mai mult a gătit Jin sau am comandat online. Dar hai că nu mi-am ieșit așa tare din mână. Mai știu să fac niște clătite, așa cum îi plac lui Yerin. Am topit ciocolata la bain-marie și am turnat peste clătitele fierbinți. Casa a fost inundată de mirosul clătitelor și al iubirii.

În timp ce o aștept pe Yerin decid să-i contactez pe Namjoon.

- Yoongi?! Știi cât am așteptat un semn de la tine? Ce faci? Ce faceți? Yerin e bine? Ce s-a întâmplat aseară?

Mai bine îl sunam pe Hoseok.

- Namjoon, calm. Totul e în regulă. Yerin face o baie și apoi o să mâncăm puțin. Am să-ți cer o favoare, stau rezemat de marginea blatului și bat cu degetele de la mâna stângă în el puțin agitat.

- Te ascult, îmi răspunde serios.

- Am nevoie să faci o programare la gin--... la gineco--l-- ... La naiba, Namjoon! La ginecolog!

Tăcere.

- Ce căcat ai făc--?

- Pentru Yerin, adormitule! Vreau să văd cum decurge sarcina. Știi ce a zis Sen la spital.

- Prea bine. Voi face programarea la cel mai bun doctor din Seoul. Te anunț ora în mesaj.

- Mulțumesc Joon. Pentru tot.

- Stai liniștit. Pentru ce sunt prietenii?

Am închis apelul și am expirat zgomotos. Ce dobitoc! S-a pus cu cine nu trebuie. Abia aștept să-l omor cu mâinile goale. Ușor, Suga. O să ai și tu momentul tău de glorie, dar nu acum. Acum trebuie să ne ocupăm de Yerin.

- Miroase bine, o văd stând în ușă cu mâinile cruciș la piept. Vine spre mine și se oprește în fața mea. Nu știu ce am, dar nu mă pot mișca. Nici să clipesc nu vreau. Vreau să o fotografiez în mintea și inima mea exact cum e acum: fericită și doar a mea.

- Atunci să mâncăm până nu se răcesc de tot, o sărut scurt și o ajut să se așeze la masă. Mâncăm în liniște, doar televizorul se aude ca zgomot de fundal. Am atâtea lucruri să-i spun, să-i arăt... să o fac să simtă ce nu a simțit de ani de zile... Iubire.

Nu mi-am dat seama că mă uitam la ea în tot timpul ăsta până ce și-a pus mâna peste a mea și mi-a zâmbit cu dragoste. Oricât aș vrea să pot săruta acele buze pline și roșiatice, acum fiind spartă cea de jos, avem multe socoteli de încheiat. Îi iau mâna firavă și o duc la gură, sărutând-o. De-a lungul brațului poți vedea mici liniuțe mov și simt cum zvăcnește sângele prin vene. Prin câte a trebuit această ființă minunată, această făptură care mi-a schimbat viața pentru totdeauna, să treacă? Acum înțeleg de ce venea întotdeauna îmbrăcată până-n gât.

- Te pot întreba ceva? o întreb blând și se oprește din mâncat privindu-mă curioasă. Îmi dă acordul și o întreb:

- De ce ai demisionat?

Întrebarea mea a facut-o să înghețe. Secundele par minute, iar sunetul ceasului cu pisicuță se îmbină cu melodia de la televizor. Aproape că îmi regret decizia, dar Yerin trage aer în piept și încearcă să răspundă.

- Um... S-sen... Nu mi-a dat voie să mai lucrez la tine, se fâțâie în scaun cu mâinile împreunate în poală.

Privirea mi se întunecă și pot să jur că am văzut-o cum tresare.

- Continuă, te rog. Te rog, nu-ți fie frică să-mi spui. Ți-e teamă? Afirmă. De ce?

- Dacă îmi va face iar ceva? suspinul ei mi-a făcut inima să se strângă. I-am ridicat căpușorul cu două degete și i-am promis:

- Jur că dacă se mai atinge de tine, îi rupe Suga beregata! Nu vrei să știi ce a făcut cât tu erai pe patul de spital. Plus,  aici vei locui de acum înainte.

Bzzz....Bzzz....

Joon

Doctor Hyon, orele 14:00, astăzi.