Separaţi

Capitolul 2 - El ?

Luke este un băiat de 14 ani cu părul albastru ca safirul, scurt și dat într-o parte. Are ochii verzi ca smaraldul. Zici că e scos dintr-o carte cu povești, zici că e prințul din castelul de cleștar. Doar uitându-te la el ziua ta devina mai bună.

Luke POV:

Stăteam în pat și mă jucam cu dragonul meu Lucky. Era o zi de Luni. M-am îmbrăcat și m-am pregătit să plec la școală. Luna de cristal albastru strălucea peste pământul verde. Era o zi foarte călduroasă. Singurul lucru care mă mai răcorea era era briza ușoară care sufla frunzele de aur și de argint de pe copacii înalți. Eram încântat de această zi minunată. Urma să învățăm cum să facem poțiunea de invizibilitate pe care ne-o va preda domnul Merlin. El este domnul meu preferat, proful de magie. El este ca un fel de tată pentru mine. El mă înțelege foarte bine Aaaa...da...am uitat să vă zic, eu nu am un tată... Mama mea este regina ținutului acesta, numit Cristalia. El este înconjurat de de strălucirea cristalelor care ne protejează. 

Hmmm...Întotdeauna m-am întrebat...Cine este tatăl meu? Dacă am așa ceva. Cum îl cheamă ? Câți ani are ? O singură informație ca să nu mor fără să fi aflat măcar un lucru despre el. În orice caz, am intrat în clasă și l-am așteptat pe domnul profesor să apară. Deodată, un nor de fum strălucitor a apărut și din el a ieșit domnul Merlin. 

-Bună copiii mei, ce faceți ?

-Extraordinar domn profesor.

-Astăzi vom învăța ceva foarte interesant. Știți ce ?

-Da, poțiunea de invizibilitate.

Am parcurs ora fără fără probleme și la finalul orei m-am dus să vorbesc cu domnul Merlin:

-Domnule.

-Da dragul meu Luke.

-Crede-ți că o să aflu vreodată cine este tatăl meu ?

-La cum te cunosc eu pe tine, sunt sigur că nu o să te oprești până nu vei afla cine este.

-Mulțumesc, mereu sunteți așa de blând și înțelegător.

-Nu trebuie să îmi mulțumești, ești ca un fiu pentru mine.

Cuvintele lui mereu îmi făceau inima să zâmbească și până ce îmi găsesc tatăl, el este perfect să îi țină locul. Am plecat spre casă doar cu gânduri bune. Aproape că uitasem de tatăl meu. Când m-am apropiat spre portalul care ducea spre casa mea, am văzut o siluetă. Dintr-o dată Lucky  a zburat din portal și s-a pus lângă picioarele mele. Câteodată mă miră cât de deștept poate fi acest dragon.  Am plecat împreună spre casă. PE drum i-am aruncat de câteva ori mingea ca să ne mai jucăm și noi împreună ți a fost mai mult decât fericit să o aducă înapoi. Când eram mai mic și nu îl cunoșteam pe domnul Merlin, doar Lucky era acolo să mă ajute la greu, stăteam în pat și îl mângâiam și ca prin magie toate grijile și problemele mele dispăreau. Am ajuns acasă și am întâlnit-o pe mama: