N-am crăpat, dă-mă dracu.
E abia miercuri și eu simt că mor.
Luni a fost totul ok.
Marți am fost exilată din locul meu frumos, și pusă lângă un perete.
Azi am frecat sălile de clasă de zici că eram pui de cuci care încercau sa își găsească un cuib.
La franceză am învățat animalele de la fermă. Găină se pronunță le pulă.
Azi am simțit că mor pe drum și era ca Io și Marișica sa ne luăm bătaie. Deci:
Noi am mers la magazin și ne-am luat Timbark. Bun, și noi avem un loc unde spargem sticlele alea. Și nu le spargem pe mijlocul străzii, astfel sa poată călca oamenii sau mașinile pe cioburi. Le spargem într-un șanț.
Bre, și vine un om la noi și ne zice:
De ce spargeți sticlele pe drum? Nu are cine vă fute? Va fut eu!
Și mai multe lucruri, dar nu le-am înțeles.
Bre, și Maria era pe genul *FUGI.*, dar eu eram chill și mergeam relaxată. M-a pus sa merg cu ea până acasă pentru că ei îi era frică, dar eu eram: Eh, veatza e faină!
Să nu zic că și amu tremură și m-a pus sa mergem prin cimitir 2 luni.
In caz că nu știați, lângă cimitirul din apropierea casei mele e o poteca ce duce direct in curtea scolii.
Ameeeeeen
