Endless

Șatena martiră

Șatena martiră

~Christian ~

Tușesc scurt, cu subînțeles pentru a scoate o dată un cuvânt din gura ei.
Sta de două ore și se uită la foaie fără a schiță nici un fel de emoție.

–Haide mamă! Timpul nu
așteaptă! Semnezi sau nu? o întreb fără pic de nerușinare, pentru că știam că ea va reacționa cumva.

––Și dacă nu vreau asta? își
îndreaptă privirea spre mine,
iar tata își mărește ochii de două ori la auzirea întrebării.

––Tot regatul va afla despre
mica ta "escapadă". Și nu doar
ei, ci și tata! ii răspund, zâmbind veninos, fața ei albindu-se mai ceva ca zapada.

––Scumpo? întreabă tata cu
o expresie ștearsă, aproape
mânioasă.

––Christian, tu mă șantajezi
cumva? întreabă, nebăgându-l în seamă pe tata, care se gândea
la câteva lucruri nu prea
frumoase din perspectiva lui.

––Da mamă! Chiar o fac! exclam, sigur pe mine, dându-mi un aer superior, care o înspăimânta.

––Ce se întâmplă aici, ce ai făcut? întreabă nervos tata, pentru că nimeni nu îi oferea răspunsul așteptat.

––Să îi spun mamă? o întreb, zâmbind drăcește, apoi bat cu degetele în masă , gest care o enerva peste măsură. Știa că riscul era prea mare, iar încrederea  tatei era singurul lucru adevărat care o ținea în viață.

Apucă pixul și semnează repede, frica punând stăpânire pe trupul ei. Tremura. Subiectul  " Tata" era slăbiciunea ea. Îl iubește ca o oarbă, la fel de mult ca pe Freya. In schimb, pe mine mă urăște, ceea ce nu mă interesează nici negru sub unghie.
Știe că sunt un om mai rău ca tata de zeci de mii de ori, știe că o pot pârî, în orice moment. În plus, era cam obligată să semneze...

Să spunem că am trecut o dată prin întâmplare, pe la marginea orașului, un loc uitat de lume, în care era o singură casă, ceea ce mi se părea cu totul fascinant.
Curiozitatea mă rodea, așa că am zis să văd cine locuiește acolo.
Nici bine nu am ajuns în fața ușii că auzeam gemetele mamei, care era în călduri.
Faza și mai frumoasă a fost să aud că îi place și că și bărbatului care îi trăgea, îi plăcea.
Aici vine partea mea preferata, am țipat de după ușa " Bună tată!", iar după un minut, ca să le dau timp să se îmbrace, am deschis ușa scârbit de imagine.
Mama era într-un halat, iar Oleander, prietenul mamei din copilărie, zâmbea larg la vederea mea. Stăteau pe pat, uimiți de venirea mea.

––Mă bucur că am făcut afaceri cu tine! spun și mă ridic luând foaia și ieșind din cameră, mergând
direct la Alex care o să fie în toiul bucurii. Nu pot sa mă laud cu asta, dar contractul a fost ideea lui.

~După o oră~

-Ești nebun frate? Super! Sunt bucuros pentru tine! Dar cu Sky ce faci? O trimiți înapoi acasă? întreabă Alex puțin confuz, apoi o cută lungă se așează pe fața lui, apoi pe fața mea, strâmbându-mă.

-De unde naibii  știi cum o cheamă și eu nu? întreb deranjat și plictisit de conversația pe care am început-o. Pana mea, e viitoarea mea slujitoare personală și Alex deja o bagă pe combinații!

-Sunt cu prietena ei, Jessica. Sky e super drăguță, amuzantă și pare de treabă. Deci e posibil să nu o faci una din cârpele tale. Mă voi mai juca și eu puțin cu Jess, și apoi le vom trimite acasă! E destul de bun planul, nu? spune Alex satisfăcut, exprimând o oarecare nevinovăție. Avea perfectă dreptate!

-Cum zici tu frate! afirm și bat palma frățește cu el, zambindu-ne ca doi proști, fiindcă așa și eram. Îmi e ca un frate dobitoc, dar el mă înțelege și, în plus, era o data sa își pună viata în pericol pentru mine.

-Ai văzut-o pe târfa aia? mă întreabă făcând referire la Leo, care acum era undeva prin castel, făcând nu știu eu ce treabă importantă.

Așa eram noi.. Trei proști cu stea în frunte, în fine eu aveam coroană, nu că m-aș lăuda .

Leo era târfa, Alex era târfa și eu eram târfa . De mici aveam poreclele astea. Ei sunt singurii în care am încredere deplină , care nu m-au dezamăgit și au fost mereu acolo pentru mine și probleme mele.

- Cred  că e cu Sky ca să își aleagă rochia, aranjamentele și nu mai știu eu ce... răspunde plictisit, apoi reîncepe sa butoneze laptopul fără a mă băga în seamă.

-Ok, târfa... mormăi și ies din cameră, apoi ies pe hol, unde se auzeau râsete îndrăznețe, care îmi gâdilau urechile. Primul râset se oprise, dar al doilea continuă cu o notă mai sus.
Râsetul pe care îl auzisem la restaurant și care mă făcea sa zâmbesc incontrolabil.

Nici nu știu când ajunsesem în fața ușii și priveam imaginea care îmi aduse un zâmbet în colțul gurii.

Stătea acolo cu Luck și se jucau cu cărțile. Presupun că jucau "Război", deoarece Luck doar pe ăla îl știa. Îi bate pe toți la cap să se joace cu el , dar toți îl respingem. Dar se pare că și-a găsit un prieten care îl face să zâmbească .

-Luck, ăla e șase , nu nouă ! râde șatena de micuțul care zâmbea la el. Ridică din umere și ii spuse înapoi:

-Pai cărțile mint! Asta e nouă , nu sase! se sâsiește micuțul la viitoarea conducătoare a regatului.

Luck știe jumătate din dicționar, dar nu știe să spună cifrele corect. Părinții lui au avut, acum 5 ani, un accident destul de nasol, fiind aruncați de pe un pod și nesupravițuind nimeni. În timpul ăsta Luck era cu Emilia la palat. Știam ca accidentul a fost aranjat, dar nu știam că mă va afecta. Pe mine abia m-a atins, dar pe Emilia a lăsat-o sub nivelul mării, cel mai probabil.

Dintr-o dată se lasă liniște, eu trezindu-mă din amintiri și clipind des pentru a-mi reveni.
Cele două perechi de ochi albaştri se îndreaptă spre mine, eu zâmbind satisfăcut pentru a inspira încredere.

-Clis!!! țipă micuțul blond și fuge spre mine, eu aruncându-l cu grijă și entuziasm în sus, apoi prinzându-l înapoi și zâmbindu-i. Își așează capul pe umărul meu, ambii uitându-ne la șatena care îi zâmbea blonduțului. Avea un zâmbet minunat și sincer, nu ca toate caprele rujate cu care umblam.

-Voi vorbeați despre 69? întreb zâmbind amuzat de roșeata de pe fața satenei care își plecă capul în pământ.

-Da! Sase nu e nouă! Ce înseamnă 69? întreabă micuțul buimac, neștiind despre ce vorbesc.

- E o cifră Luck! Nu ar fi mai bine să îți cauți mingea ca să ne jucam? întreabă rapid, schimbând subiectul deranjată șatena. Blondul dă din cap și sare din brațele mele, fugind afară după mingea lui.

- Ce e cu tine Adams? Cum să îl întrebi asta pe Lucas? Ești în toate mințile? se enervează șatena, ochii ei închizându-si culoare, în una glaciară.

- Vina mea, domnișoara de educație sexuală pentru copii de 5 ani! comentez, primind o înjurătură sub barbă și o pereche de ochi dându-se peste cap. Mă enerva când făcea asta, fiind a treia oară de când am cunoscut-o.

- Dacă îți mai dai ochii peste cap, s-ar putea să îi arăt lui Luck cum se face un 69, iar tu vei fi manechinul meu! rostesc impunător, iar fata se inalbise imediat, zâmbetul meu galant, așezându-se pe buze.

Se ridică și iese din cameră, dar nu înainte de a-i șopti suav la urechea dreaptă.

- Vei fi a mea!  afirm seducător, încercând să îi provoc niște furnicături pe șira spinării, ea fugind de acolo sperând să nu mă mai vadă azi. Conform codului meu de " Nu te încurca cu șatene!", ea ar fi următoarea victimă, care mă va ruga să o fac a mea.

Să vedem ce putem scoate din martira asta șatenă!