Always you~L.H.

Capitolul 11

C:Dar de ce noi?
L:Nu știu...
Și vine in spatele meu și ma imbratiseaza.Nu pot sa cred ca tocmai m-am sărutat din nou cu Luke.Adica..e plăcut,dar imi cunosc consecințele.Si până la urma,nu orice fată se sărută cu Luke Hemmings.Dar totuși...nu știu ce simt.Ma las dusă de val și ma întorc cu fața la el.Acesta se uita la mine,cu acele oceane albastre,dar ma pierd.
C:Luke.... (zic și îmi cobor privirea in pământ)
L:Da Chloe...
C:Ce suntem?
L:Suntem oameni
C:Nu,zic ce suntem noi?
L:Oameni Chloe,că nu suntem animale!
C:Luke!Ce suntem noi doi?
L:Suntem oameni,avem sentimente,gândim,acționăm.
C:Și asta înseamnă ca noi suntem doar oameni?
L:Oameni care au sentimente,gândesc și acționează.Adică ce s-a întâmplat in seara asta,asta suntem noi.
C:Și asta înseamnă ca suntem ....
L:Chloe,dacă nu vrei sa fim împreuna te înțeleg perfect...
C:Nu Luke..chestia e ca nu știu dacă vreau sau nu...
L:Uite,promit că dacă vom fi împreună am să îți fiu loial ție.Că nu vreau sa îți rănesc sentimentele și că voi încerca sa fiu cel mai bun iubit.Dacă vrei sa te mai gândești sunt total de acord.Nu poți sa iei decizii pripite având in vedere ca nu ne prea știm.Dar o sa ajungem sa ne și cunoaștem,pe langa ce știm unul depre altul.
Și ma cuprinde la pieptul și îmi săruta fruntea.Pot sa ii aud inima bătând,și bate tare.Nu știu ce sa fac,simt ceva pentru el dar nu știu ce!Plus,nu știu mai nimic despre el!
C:Luke...aș putea să mă gândesc câteva zile?
Acesta imi ia fața in mâini,se uita in ochii mei,iar eu in ai lui,și mă sărută pe nas.
L:Sigur Chloe
C:Putem merge acasa?Sunt obosită...
L:Sigur pisicuță...hai sa mergem sa dormi.
Acesta ma ia in stil mireasa și spre surprinderea mea adorm la pieptul lui.

Perspectiva Luke:

A adormit în brațele mele.O pun in mașină pe locul de lângă mine și încep sa conduc.Ce am făcut in seara asta a fost corect.Nu ma pot gândii la altceva!Doar la ea!Toata ziua,toată noaptea,ea îmi vine prin minte.Probabil o simpatizez,și a fost corect ce am făcut.Ma uit la îngerașul de lângă mine și zâmbesc.Cum poate o singura persoana sa te facă să zâmbești fără motiv?Ajung in fața casei ei,ies din mașină cu îngerașul din brațele mele și o duc la ea in camera,in patul ei.După ce o pun in pat,o învelesc și ii dau un sărut pe frunte.Nu vreau încă sa îi invadez spațiul personal,sa ma uit prin chestiile ei,așa ca plec.
Perspectiva încheiată.
———————————————————
LUMEEE!Va place cartea?Sper că da.Am observat câteva greșeli gramaticale din cauza autocorectorului.Nu le băgați in seamă.Vreau să îmi cer scuze pentru acest capitol scurt,dar vreau sa va anunț ca am început sa scriu o carte nouă,tot cu Luke.Bineinteles,cartea o ss o postez peste mai mult timp,deoarece abia ca scriu capitolul 1,nu am coperta și vreau ca un capitol sa fie lung.Așa că..mai așteptați puțin!!!!Bye babies :v