Destiny//Romanian Version

2.

-Chiar daca e liniste asta nu inseamna ca in 15 ani va fi la fel, nu stim ce vor face nici unul dintre celelalte regate, dar stim ca noi, Mermaris vom fi mereu aducatori de pace. Nu vom porni niciun razboi si nici cu lupta nu vom riposta. Daca va fi cazul, sirenele ne vor ajuta.
Discursul tinut de regele tinutului Mermaris ajunge intotdeauna in inimile cetatenilor. Doritor de pace, acesta incearca din rasputeri sa isi faca poporul iubitor si tolerant.

-Wilhem, este strigat regele de catre sotia lui.
-Ce este, draga mea?
-Arthur din nou vrea sa se duca in copac. Ce crezi ca face acolo?
-Probabil vorbeste cu veveritele, ii raspunde regele sotiei sale.
Ceea ce sotia lui Wilhem nu stia insa acest copac este secretul lui si al fiului sau.
Copacul in care micutul Arthur isi petrece vremea este copacul din care se poate vedea frumoasa Mare a Sirenelor. Acestea pot fi vazute doar de barbati.
In fiecare zi, in amiaza mare, sirenele isi petrec timpul inotand in golful vazut de pe crengile copacului.

-Arthur!
Aude micul print si isi pierde echilibrul in timp ce se uita in golf.
-Of, Martin! M-ai speriat din nou, spune micutul print suparat.
-Inca o astepti o sirena? Il intreaba Martin. La 5 ani mai bine ai invata sa colorezi printisorule.
-Bine, Martin! Bine ca ai tu 6 ani. Si daca doar eu imi astept sirena tu de ce mereu vii aici dupa mine?
-Arthur...vin ca sa te iau pe tine.
-E da!
-Crezi ca e adevarata legenda, Martin?
-Ah, esti copil Arthur!? E doar o legenda.
Legenda copacului spune ca daca o sirena se va uita la tine si tu vei fi in acel copac, vei avea un destin prielnic.
-De ce mai stam aici? Intreaba Martin.
-Poti sa pleci oricand vrei!
-Nu e ca si cum m-a trimis maica-ta dupa tine!
-Ce mai vrea si aia!? Si asa femeile nu vad la fel ca noi.
-Ochii lor sunt de obicei in bijuterii, dar trebuie sa plecam ca se insereaza, ii aduce la cunostinta Martin.
Oftand si mormaind, Arthur coboara din copac si se stramba la Martin.
-Dupa tine, alteta! Ii spune Martin in gluma.
Fara ca micul print sa observe, Martin se uita in zare pentru a admira valurile ce se sparg la mal.
In acea clipa, spre surprinderea lui printre valurile pierdute i-se pare ca-l priveste un chip de fata. Singuru lucru care ii ramane in minte fiind ochii ei albastri si coroana aurie din alge impletite.
-La ce te holbezi, Martin? Intreaba Arthur scotandu-l din transa.
-La mare, hai sa mergem! Daca iti place asa mult sa privesti golful, nu vrei sa mergem acolo intr-o zi?
-Ce idee geniala, Martin! Daa! O sa il intreb pe tata cum se ajunge.

Ajuns la castel, Arthur fuge pe langa regina care isi astepta fiul cu sufletul la gura, lasand-o cu bratele intinse; direct la tatal sau, regele.
-Tata! Spune Arthur intrand in camera acestuia.
-Fiule! Ce faci?
-Am venit sa te intreb ceva, spune micul Arthur.
-Ia zi, flacaule!
-Cum se ajunge in golf? Intreaba cu entuziasm Arthur. Vreau sa merg acolo, spune si isi scoate sabia de jucarie din teaca improvizata.
Regele cade pe ganduri schimbandu-si expresia faciala.
-Tata!
-Da, pai Sir Arthur Mermangrad, nu exista cale spre acel loc. Spune regele ridicandu-se de la biroul sau.
-De ce? Se smiorcaie printul.
-Pentru ca nu exista cale!! Auzi, dar de ce nu mai ai un dinte?
-Mi l-am scos sa seman cu Martin. Sa fiu si eu mare, spune Arthur mandru.
-...
-Ce? Intreaba Arthur neintelegand tacerea tatalui sau.
-Roaga-te sa nu vada maica-ta.

Regele isi priveste de pe balconul sau tinutul pe care-l conduce si isi trece mana prin barba carunta.
-Majestate! Spune un ostas intrand in camera regala.
-Da, Otto?
-Ati primit o scrisoare.
-Bine las-o pe birou.
Dupa ce Otto lasa scrisoarea, iese din incapere si Wilhem merge sa o citeasca. Recunoaste pecetea si desface plicul in graba, citeste scrisoarea, ochii i-se impaienjenesc, privirea i-se terifiaza, picioarele i-se inmaoaie, iar parul i-se incarunteste instant.
Scoate un tipat, iar scrisoare ii cade din mana..