M-am dus jos, așteptând ca cineva să iasă din cameră. Nu mă voi mai duce acolo ca sa dau peste un alt psihopat care mai întâi e liniștit și după țipă la mine să ies afară din camera lui. Ciudat om.
Văzând că nimeni nu coboara am mers în bucătărie și am început să cotrobăi prin dulapuri după o cutie de cereale. Am deschis o ușiță și acolo erau 5 tipuri de cereale. Wow. Le-am ales pe cele care le-am zărit prima dată și m-am dus către frigider căutând niște lapte.
Într-un final am găsit laptele și am luat o lingură și o farfurie în care le-am pus. Dacă nu voi avea cereale și lapte eu nu voi supraviețui de una singură.
După ce am mâncat, am mers în sufragerie și mi-am luat pătura mea din bagaj, descălțându-mă și întinzându-mă pe canapeaua pufoasă și moale.
°^°
Mi-am deschis încet ochii, observând unii albaștrii. M-am ridicat în fund și m-am uitat la baiatul blond care stătea lângă mine și mă privea curios.
"Heii! Eu sunt Alice, verișoara lui Liam. Eu voi locui aici de acum în colo deoarece părinții mei au trebuit să plece în Italia." Am spus, făcându-l să nu mai fie chiar atât de confuz.
"Hei, eu sunt Niall, colegul lui de trupă. Nu a putut veni sa te ia pentru că am avut concert aseară și probabil a dormit prea mult." A raspuns el, zâmbind.
Mă întreb dacă ceilalți băieți sunt ca el sau ca Henry.
"Știi, când am venit îl căutam pe Liam și am intrat în prima cameră pe care am văzut-o, aia fiind camera lui Henry." Am oftat si dupa am continuat. "M-a întrebat cine sunt și după mi-a zis să ies afară, și așa am și făcut."
"Oh, păi, ieri a fost o zi grea pentru Harry." A spus părând trist. "Iubita lui s-a despărțit de el iar sora lui a avut un accident de mașină. Probabil nu va mai accepta prea curând fete în viața lui." Când a terminat de spus propoziția, 3 băieți au coborât rapid scările.
Când m-a vazut, Liam a făcut ochii mari cât cepele.
"Scuze, Alice. Aseară am avut concert și am fost foarte obosit." A spus el în timp ce venea spre mine.
"E ok, înțeleg." De odată telefonul meu a început sa sune. Mama.
"Da mami?"
"Ce faci? Ești bine? Ai ce mânca? Stau într-o grotă ei?"
"Mai ușor, nu iți amintești că tu și tata ați luat aceasta decizie?" Am întrebat-o supărată.
"Alice, scumpo, știi bine că nu era dupa noi." Am să o las in pace. Asta am să fac.
"Pot să închid? Sunt bine, nu sunt moartă pentru ca nu vorbești cu clona mea, iar Liam are grijă de mine." Da, da, vezi să nu.
"Ok scumpa mea, ai grijă de tine, te iubim."
"Și eu pe voi"
Apel încheiat.
"Te-a sunat Emilly?" A întrebat Liam.
"Nu e evident? Ce ființă mă ține la telefon ca să mă întrebe dacă trăiesc și am ajuns fără să am traume?" Am răspuns eu tot cu o întrebare. Mă enervează paranoia ei.
Imi pare rău că nu am postat dar am avut teza la mate și materii la care să învăț. Capitolul asta a fost scris pe bucățele, după ce am dat teza la mate, adică miercuri :)) Am vrut să îl postez de ieri dar cum am iesit în parc nu am mai apucat. Gata cu scuzele, zici că sunt la școală și inventez povești cum că mi-am uitat caietul acasă sau că de ce am întârziat. :)) Sper că v-a plăcut capitolul, știu, nu e nimic interesat dar când nu ai inspirație nu prea ai ce să faci, plus că ese abia al 2-lea capitol. Și da, știu că e scurt. Voi ce ați vrea să se întâmple?
