tot ce a fost în acea seara va fi uitat de mine.. as fi vrut sa mor odată mai repede-
cineva deschide ușa florăria și îmi atrage atenția, era el.. barbatul de aseară.. mă las jos imediat, nu mai vrea sa dau ochii cu el..
-lee? de unde îmi știe ăsta numele... ce vrea de la mine.. si de ce are o vocea așa de cunoscătoare.
ma ridic și îmi trag glasul.. ochii lui erau fixați pe mine, mă simțeam foarte ciudat.. acea privire foarte cunoscuta dar nu știu de unde..
-nu mai iti amintesti de mine? Chiar e cum se zice.. Chiar- iti cade o lacrima din ochi iar eu nu știu despre ce vorbești, chiar mai uitat? Chiar ți-ai uitat toată memoria..
Iarăși acest subiect pe care as vrea sa îl omor cu mâinile mele...
-ci-cine sunteți? Întreb cu o voce foarte speriata și răgușit.
