Simteam cum,imi curgeau lacrimile fierbinti ,pe obraji mei fini si reci.Durerea devinea din ce in ce,mai mare,nu m-ai rezistam asa ca,m-am dus pana la baie si luasem lama.
Incepusem sa ma tai usor,usor.Ma uitam cum sangele imi curgea din rana mea putin adanca,pe fata imi aparuse un zambet tamp.Apoi incepusem si ma gandesc ca: cu timpul rana se v-a vindeca,dar v-a ramane cicatrice.
La fel cum se v-a intampla si cu inima mea,cu timpul ranile provocate de oameni vor disparea,dar vor ramane,o gramada de semne,sau amintiri care nu se vor uita niciodata.
M-am,m-ai taiat inca de doua ori,iar am pus lama la locul ei .Ma bagasem in pat si adormisem cu gandul la viata pe care o aveam.
Si asa trecuse si a doua zi
CITEȘTI
Depresia mea
Short StoryDe ce nu pot sa fiu si eu fericita? De ce mereu trebuie sa fiu trista,depresiva si sa ma prefac ca sunt bine cand eu de fapt nu sunt? De ce lumea nu isi da seama ca acel "sunt bine" inseamna "nu sunt bine"?
