"Curăţă-ţi sufletul!"
Aşa a spus profetul după patru pahare: "Curăţă-ţi sufletul!"
Când sufletul tău e noroi de după ploi şi cum, cum să cureți ce-i murdar când murdar e tot ce îi?
"Aruncă cu petale de flori în mare"
Atât de poetic, irațional, uman.
Umanitatea asta-i lacrimi, smoală şi păduri de cioate.
Cioate în formă de ani şi timp, în formă de cerc.
Ca un cerc era, îmi amintesc... de timp de parcă ar fi fost acum timp dar e acum și și-apoi și mereu, doar noi ființe efemere din pământ, cu piciorele în iarbă dansăm printre solstiții și ani bisecţi până ni se tocesc călcâiele, ni se ofilesc florile. Căci nu timpul trece ci noi trecem prin timp.
Nu plânge, petală de floare, n-ai timp să plângi. Sărută-ți tulpina şi fugi.
Fugi departe, departe în nord, după granița de ghețuri şi tunuri şi armate.
La plecare, mângâie marea moartă a mea fiindcă eu rămân aici, cu sufletul greu de noroi uscat şi proaspet. Asta-i tot ce sunt în afară de oase.
