#2

25 4 5
                                    

Drama numărul doi-#Departe printre străini

"Și când nu vei mai putea, amintește-ți că sunt aici. Cu tine."





    Priveam geamul mașinii brăzdat de lacrimile norilor. Era sfârșit de noiembrie și vermea friguroasă deja se instalase. Abia în momentul acela mi-am dat seama că cel mai probabil era ultima oară când vedeam locurile în care am crescut. Acest mic oraș, cu străzi murdare și blocuri sărăcăcioase și dărăpănate, oricât de mult nu mi-aș fi dorit, toate acestea făceau parte din copilăria și trecutul meu.De la zilele de grădiniță în care toți ne grăbeam să aducem flori educatoarelor până la prima zi de gimnaziu. Toate acestea mă defineau și îmi expuneau adevărată mea față pe care puțini o cunosteau.

Kayla, prietena mea din copilărie , care a fost nevoită să se mute la bunici după accidentul părinților ei, la fel și ea rămânea în topul listei persoanelor legate de acest loc.

-Jonas, câte ore vom face pe drum? Am întrebat cu vesnica mea față inexpresivă și cu nasul în noul meu roman: Pe aripile vantului. La prima vedere nu mi se parea cine stie ce, dar lipsa de activitate isi facea incet prezenta. În realitate viitorul emu tata vitreg, Jonas, chiar nu era un tip rău. Și nici bătrân, spre totala mea surprindere. Înalt și masiv. Cu trăsăturile faciale bine proportionate. Avea păr de culoarea castanelor și ochi de un albastru marin. În jur de treizeci și doi de ani.Dar tot ce imi inspira tipul asta prin fiecare cuvintel scos pe gura imi inspira neincredere. Asa ca eram mai neutra in tot ce spunea.

Poate îmi părea rău că am țipat la mama pe acest subiect, dar existau multe alte motive pentru care aveam dreptul să o fac.

-Într-o oră ajungem la aeroport. Vom lua avionul A650 cu ruta Riverside-Oregon de patru ore. Chiar nu îmi putea spune cinci si gata?

-Stai liniștită, Sari. Și eu sunt foarte emoționată. Vei vedea, o să ai parte de viață perfectă pe care ți-ai dorit-o mereu.De parcă știi tu ce înseamnă viață perfectă pentru mine.

CE? Femeia asta e dusă?! Acum jumătate de ora mai avea puțin și mă strângea de gât pentru că am întârziat cinci minute la micul-de-jun iar acum ma ia cu viață perfectă și bla bla bla. Zău de nu-i bipolară.

- Și cum rămâne cu liceul? Știam oricum că nu era cale de intoarecere, totuși voiam să mai trag de timp. Mă făcea să mă simt mai bine, pe moment...

- Oh,de asta...nu-ți face griji, dragă. Jonas s-a ocupat de tot. Nici nu mă miră.

După minute de liniște asurzitoare, în care eu mă delectam cu deliciosul roman, și responsabilii adulți cu priorități și creier minuscul din față își adresau cuvinte zaharoase, Jonas idiotul se gândește să îmi deranjeze pacea interioară:

-Am meditat asupra acestei situații delicate și am constatat că poate îți va fi greu să te acomodezi cu elevii și profesorii de la nouă școală. Nu mai spune. De aceea am discutat cu directoarea Thusman (nu m-am putut abține: joc de cuvinte bazat pe faptul că în limba engleză tush are sensul familiar de fund) care mi-a acceptat ideea de a înființa un comitet de primire format den trei elevi aleși chiar de dansa.

Mda, mai rău nici că se putea. Cine știe ce destrabalati de adolescenți tâmpiți or fi și pe acolo. Nu, în niciun caz nu mă voi duce acolo.

-Îți mulțumesc, chiar aveam nevoie. ~Am spus asta cu cea mai sinceră falsitate a mea și cu sarcasmul meu invizibil~

-Știu că îți este greu cu toate schimbările astea, dar având în vedere că mă voi logodi în câteva săptămâni cu această făptură minunată de lângă mine, cu timpul mi te-ai putea adresa cu "tată".

-Sigur! Visează omule, visează în continuare.

   "Înre timp, după ce îi rosti cuvinte frumoase alese special pentru divina femeie din fața sa, care urma să îi fie suflet pereche pentru totdeuna, se uită în ochii ei de smarald, îi zâmbi și îi sărută gentil mâna..."

Da, acesta era fragmentul pe care mă chinuiam să o citesc de jumătate de ora în coace, dar nu mă puteam concentra. Și totul din vina bărbatului care arunca ochiade pe bancheta din spate unde mă aflam, chiar și de față cu viitoarea să logodnica acaparată de frumusețea acestuia. Clar ceva nu e bine...

-----

Uhuhu....

Acum urmează să va anunț de minunata veste : voi posta putin cam rar din cauza programului meu .....so, fața de pisicuță mod on că să mă iertați $_$

Apropo, daca suntesti fani BTS, kpop sau va plac kdramele, va pot da sugestii sau....I pray

PUPICI^^

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Dec 16, 2018 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Melodramatic [Pauză]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum