Asta nu-i o poveste de iubire

prolog

Se întrezăreau raze de lumina printre crengile copacilor uscați. Eram atât de aproape de el întrucât îi simțeam respirația caldă cum îmi mângâie ceafa.

- Ce lucruri frumoase ne înconjoară, problema este că nu știm să ne bucurăm din plin de ele.

A ezitat să mă privească, și-a încrucișat degetele și mi-a spus pe un ton glacial:

- Ce facem noi de fapt?

- Poftim?

- Toată povestea asta..îmi dă bătăi de cap.

Și-a întors privirea. Avea lacrimi în ochi.

- Mă iubești?

- Dacă te iubesc?

- Exact asta te-am întrebat.

- Horia..

- De ce ocolești mereu subiectul?! De ce nu poți să spui odată ce simți?

Nu am putut să îi răspund. M-am blocat fix în momentul în care mă pregăteam să scot primele silabe.

- Am putea să vorbim toată ziua despre cât de minunat este totul și cum niște nenorocite de frunze te aduc pe tine într-o stare de extaz.

- Știi că..

- Știu totul. Mai puțin ce simți tu pentru mine.

Simt că îmi pocnește capul și îmi stăpânesc cu greu lacrimile. Mă ridic și plec.