Niciodată nu am stat să privesc lumea de sus , observând oamenii ca nişte furnicuțe grăbite să ajungă in diferite locuri.
Atenția mi s-a oprit asupra unei fete. M-a surprins faptul ca, din patura de umbrele colorate amplasată în peisajul gri din fata mea , ea era singura care aceepta picăturile reci ce se împleteau cu lacrimile ei fierbinți acest dans alunecand pe conturul fetei palide .
Vreau şi eu să simt , aşa că alerg pe scările blocului , grăbit împing uşa , dar o senzație de dezamăgire îmbinată cu tristețe mă cuprinde atunci când picăturile treceau prin mine .
De ce nu pot simți nimic ? De ce nu ştiu nimic ? O tumultoasă mare de întrebări fără raspuns îmi inundă mintea .
De ce nu pot simți nimic ?
......................poate pentru ca sunt mort ...........
