Hidden love

Capitolul 1

     Mă foiesc prin așternuturile patului pentru a scăpa de imaginile visului care tocmai s-a terminat. Nu am mai avut visul ăsta de câțiva ani, dar înainte îl aveam în fiecare noapte. Am scăpat foarte greu de el și am avut nevoie chiar și de un psiholog pentru câteva luni. Îmi simt corpul transpirat, ca de fiecare dată. Îmi deschid ochii umezi și arunc o privire spre ceasul de pe noptiera de lângă pat. 7:57 a.m. Dat fiind faptul că e vineri, trebuie să merg la școală. Numai de cursuri nu am chef, dar nu pot lipsi.

     Oftez și mă ridic din patul moale și primitor. Mă duc la baie și mă privesc în oglindă. Ochii îmi sunt roșii, iar sub ei se află niște cearcăne de toată frumusețea. Îmi iau privirea de la reflexia din oglindă, care aș vrea să nu o mai văd niciodată, și încep să mă dezbrac de pijamale. Dau drumul robinetului și intru în cabina de duș.

     Las apa rece să alunece pe pielea transpirată. Simt cum toți mușchii, care până acum erau încordați, se relaxează. Încep să îmi masez corpul cu gelul meu de duș preferat, cu aromă de zmeură și mentă, și zăbovesc mai mult decât ar trebui când îndepărtez săpunelele.

     Ies din cabină și îmi înfășor un prosop mare în jurul trupului ud. După ce revin în cameră și îmi aranjez patul, mă îndrept spre dulap și îmi aleg hainele pe care le voi purta astăzi. După multe decizii și răzgândiri, optez pentru un pulover negru mulat, o pereche de blugi skinny albaștrii și o pereche de ghete maro. Îmi aranjez părul și încerc să îmi ascund cercănele cu puțin machiaj.

     Când sunt în sfârșit gata, cobor pe scări, în bucătărie, și încep să îmi pregătesc ceva pentru a mânca. Mama nu este acasă, ca de obicei. Lucrează de dimineața până seara târziu uneori, dar nu mă deranjează fiindcă știu că face asta pentru mine. După ce tata a murit din cauza cancerului, am trecut printr-o perioadă foarte grea, dar acum suntem​ mult mai bine.

     Îmi fac repede un sandwich și îl mănânc în timp ce îmi verific rețelele de socializare și e-mailurile. Nimic nou. După ce termin​, îmi îmbrac geaca de piele, îmi pun geanta pe umăr și ies în ploaia măruntă și aerul rece al dimineții. Încui ușa și cobor cele câteva trepte din fața casei.

  Pornesc agale pe drumul care îl străbat aproape în fiecare zi și mă las pradă gândurilor. Sunt adâncită atât de mult în lumea mea, încât nu îmi dau seama când ajung în curtea școlii. De cum intru în școală, aud clopoțelul, așa că mă grăbesc cât pot de tare să îmi iau cărțile din dulap și să mă îndrept spre laboratorul de biologie.

     Când intru și observ că doamna profesoară nu a sosit încă, mă duc spre locul meu din ultima bancă și mă așez. Îmi deschid caietul și încep să îmi repet lecția, ca în caz că mă va asculta, să nu fiu total pe dinafară. Nu după mult timp, profesoara își face apariția, se așează la catedră și începe să facă prezența.

  După ce strigă tot catalogul, începe să ne explice despre reacțiile chimice în lumea biologică. Concentrarea îmi este spulberată de ecranul telefonului meu. Îl deblochez și văd că am primit un mesaj nou de la Layla.

  Hei, Katy. Ne întâlnim în pauză? Am vorbit cu Alex și îi cheamă și pe ceilalți.

  Scriu răspunsul repede, cu grijă, pentru a nu observa profesoara.

  Sigur. Ne vedem.

  Restul orei am scris notițele de pe tablă și am încercat să fiu atentă la explicațiile date de profesoară.

     Când aud sunetul clopoțelului, mă ridic lesne de pe scaun, luând-mi cărțile în mâna dreaptă și ieșind în coridorul aglomerat. Îmi las cărțile în dulap, le iau pe cele de fizică și mă îndrept spre cireșul din curtea școlii. Am stabilit să ne vedem aici de fiecare dată fiindcă pe aici nu vin mulți elevi și putem vorbi liniștiți.