Hidden love

Capitolul 2

     Când eram mică, credeam că (,) când voi fi mare, mă voi îndrăgosti de un prinț pe cal alb și ne vom căsători într-un castel de ciocolată.

     Însă, după câțiva ani plini de întâmplări care pot spune că mi-au marcat existența, îmi dau seama că nu e așa. E mai rău și mai complicat. Uneori, persoana pe care o iubeai — sau pe care credeai că o iubeai — nu simțea la fel ca tine și te mințea cu fiecare atingere și fiecare sărut pe care ți le dădea.

     Iar acum, în momentul de față, privind cum iubitul meu — fostul, defapt — e călărit de o altă fată — ba chiar persoana pe care o urăsc cel mai mult —, pot să spun că mă simt de parcă aș fi fost înjunghiată pe la spate.

     Amândoi își întorc privirea spre mine când își dau seama că cineva a intrat în cameră. Printre lacrimi pot să văd cum Kyle mă privește cu ochi mari, neștiind ce să facă, în timp ce Sophie se dă jos de pe el și începe să rânjească cu superioritate, punându-și mâinile în sân.

     — K-Katy, vocea slabă a băiatului care credeam că mă iubește mă scoate din gândurile mele profunde.

     Îmi întorc privirea spre el și aștept să spună ce are de spus, dar el tace.

     — Ce?! mă răstesc furioasă.

     — Nu e–, încearcă să spună, dar îl întrerup.

     — Nici să nu te gândești să spui că nu e ceea ce pare. Nu te minții singur și nu mă minții nici pe mine. Am intrat în cameră, iar Sophie era peste tine în timp ce aproape era să vă înghițiți unul pe celălalt. Nu cred că e greu de înțeles, spun printre sughițe.

     — Ai dreptate și îmi pare rău, zice Kyle venind spre mine. Te rog...

     Când mâna sa îmi atinge brațul, mi-l retrag, iar palma mea îi lovește puternic obrazul. Mă privește surprins din cauza comportamentul meu, dar și eu sunt la fel de uimită.

     — Nu, nu îți pare. Dacă îți părea, nici nu te-ai fi gândit să mă înșeli, mai ales cu o asemenea persoană. De asta erai așa agitat când a fost vorba de petrecerea asta?! Sigur, acum totul are sens.

     Sophie nu spune nimic. Doar stă și se bucură de spectacolul în care a jucat rolul antagonistului.

     — Katy,–, începe să spună, dar îl întrerup din nou.

     — Nu mai îmi rosti numele! strig. Acum lacrimile cădeau șiroaie pe obrajii mei. Lasă-mă în pace, Kyle! Nu mă mai căuta! Uită că am existat, așa cum voi încerca și eu să te uit pe tine și să îmi șterg din minte ultimul an.

     Kyle rămâne surprins și chiar rănit după ce cuvintele mi-au ieșit din gură.

     Încercă să găsească vreo scuză jalnică, dar nu îl las să spună nimic. Nu are nicio scuză pentru așa ceva.

     — Ah, și apropo, spun întorcându-mă spre Barbie care încă ne privește cu mândrie. Felicitări! Ți-a reușit planul. Acum ai demonstrat tuturor ce târfă ordinară poți fi.

     Mi-am adunat toate puterile, iar ultima parte am spus-o cu un zâmbet drăcesc pe buze. Sigur crede că, prin ce a făcut, este mai bună decât mine, dar se înșeală. Prin asta a arătat cât de josnică poate să fie.

     Fără să mai pierd timpul, plec din cameră val-vârtej și cobor la parter. Mă strecor printre adolescenții de pe hol și intru în bucătărie, unde îi găsesc pe ceilalți așezați la masa din bucătărie, fiecare cu un pahar roșu în mână.