You will be mine! (Harry Styles -fan fiction)

Capitolul 4: Distracție

Dimineață mă trezesc din cauza alarmei. Nu mai simțeam acele brațe protectoare și calde în jurul meu. Amintirile de seară trecută mă năpădesc. Ce naiba fusese în capul meu, nu știu! Pe buze încă simțeam aroma plăcută a buzelor sale. Pielea mi se făcu imediat de găină când mi-am amintit de plăcerea pe care mi-a oferit-o. Pe perna unde dormise era lăsat un bilețel scris caligrafic.

„Frumoaso, eu a trebuit să plec. Îmi pare rău că nu am putut sta pentru a te trezi în brațele mele. Ești așa dulce și liniștită când dormi. Ne vedem la școală.- H

P.S.: Ador cum pielea ți se face de găină sub atingerea mea! "

Am simțit cum sâgele îmi urcă imediat în obraji și mă înroșesc. Am început să mă pregătesc de școală ca în fiecare dimineață. 

HARRY POV.

Mă simțeam ca dracu că a trebuit să plec de lângă viitoarea mea prințesă. Aseară când a adormit, pur și simplu îi mângâiam creștetul și o priveam. Simțeam că nu-s capabil să fac altceva. În mod normal, dacă era o altă fată și purta pantalonii ăia prea scurți și avea fundul ăla, i-o trăgeam indiferent că-mi dădea voie sau nu. Simt ceva diferit. Fuck! Sper să fie doar de moment. Ultima oară când am iubit, nu a fost bine pentru mine. Mă înșelase. Cu cel mai bun prieten. A durut, a durut ca naiba. Vedeam doar alcool, droguri și aventuri de-o noapte. Zayn și Louis m-au scos din starea aia, și pentru asta le sunt veșnic îndatorat.

Aseară a trebuit să plec deoarece Lucas avea un transport pentru mine. Încerc să ies din afacerile astea, însă am devenit mult prea implicat,și odată ce intri nu mai ieși. Nu mai pun la socoteală faptul că-i datorez viața lui Lucas. Am zâmbit iar, imediat ce mi-am adus aminte că trebuie să merg la școală. Locul unde o voi vedea pe ea. Zeița mea. E atât de vulnerabilă în mâinile mele. Va fi a mea cu siguranță! 

HOPE POV. 

După ce mi-am luat micul dejun alături de cafea și țigară am ieșit din casă. Mă simțeam dezgustată de mine că l-am lăsat să doarmă cu mine, că mi-a plăcut atât de mult. Încep să-i cad în plasă și asta nu-i bine, nu-i bine deloc! Mă urc în mașină. Rotesc cheia și mașina scoate un tors de felină pregătită să atace, care mă face să zâmbesc. În Anglia obișnuiam să particip la curse de mașini și motoare. Desigur, câștigam. Iubeam viteza și adrenalina pe care aceasta mi-o transmitea până în măduva oaselor. Am pornit spre liceu, negrăbindu-mă, având la dispoziție încă o jumătate de oră. În timp ce conduceam mi-am adus aminte de cățeaua care i-a adus mamei lacrimi pe obraji. Oh Doamne, o voi chinui până se va pocăi! 

Am ajuns rapid la liceu. Am parcat mașina și am coborât. Telefonul l-am îndesat în buzunarul blugilor strâmți de pe mine. Am pornit spre grădina campusului. Îl văd pe Zayn stând lipit de un copac, pe iarba umedă din cauza rouăi de dimineață. Merg spre el pășind încet. Fuma. Era trist și îngândurat. Îl cunoșteam atât de bine! Nu mă observase. Mă așez lângă el. Își întoarce capul și mă privește cu ochii săi ciocolatii, însă, lipsiți de strălucire.

„Ce-ai pățit?" -spun lăsându-mi capul pe umărul său.

„Mi-a fost dor de tine Hope. Ai reapărut atât de repede în viața mea. Dacă vei pleca la fel de repede?"

„Pot fi și pe partea cealaltă a Pământului. Nu te voi părăsi niciodată, Malik. Și nu voi uita niciodată cât ne-am ajutat și protejat unul pe celălalt. Uite, dacă vrei vino la mine după școală. Poate vedem un film, îți mai povestesc ce s-a mai întâmplat,ca în vremurile trecute!"

„Sigur . Încă ești cea mai bună prietenă a mea! "

„Zayn? Tu ai trecut peste relația pe care am avut-o?"