You will be mine! (Harry Styles -fan fiction)

Capitolul 5: Cursa

Veșnica alarmă mă trezește. Ochii mă usturau groaznic, și îi simțeam umflați. Am adormit plângând în hohote. L-am lăsat, l-am lăsat să mă vadă goală și să mă atingă. Mă ridic în șezut și las picioarele să atingă parchetul rece. Îmi iau fața în mâini și mă întreb ce e cu mine. Oftez adânc, și întind mâna după telefon. Opresc alarma, însă ceva îmi sare în ochi. Un mesaj primit pe la miezul nopții. Îl deschid și încep să citesc rândurile scrise de expediator.

„Dragă Hope, te rog vino la ora 3 la cafeneaua din spatele liceului tău. Am nevoie să vorbesc cu tine!

  P.S.: E urgent! Te rog, vino!"

Numărul era privat și încercam să-mi dau seama ce anonim m-ar chema la cafeneaua aia. În fine; pornesc spre baie pentru ritualul meu zilnic. Am terminat rapid și acum stăteam în fața dulapului într-un prosop și cu părul ud lăsat pe spate gândidu-mă ce ținută să aleg astăzi. Într-un final am ales-o, dându-mi seama că mă îmbrăcasem exact ca... Harry ?!  Las-o baltă. Nu am timp să mă schimb. Am băut cafeaua rapid alături de vreo 2-3 țigări și am pornit spre liceu. Eram nervoasă și tulburată din cauza celor întâmplate cu o seară înainte. Trebuie să fiu calmă. Azi Zayn mi-o prezintă pe iubita sa. Peste 5 minute pline de gânduri și viteză, apăs frână în timp ce cauciucurile mele scoteau un scârțăit nenorocit, parcând pe lateral. Priviri pline de curiozitate și admirație, poate, s-au îndreptat spre mașina de unde urma să cobor. Cu geanta în mână și arătând foarte „bad" cobor din mașină pornind spre intrarea liceului . Un păr blond -nisipiu și ridicat în sus îmi sare în ochi. Niall. 

„Hei, Niall! " -îl salut politicos.

„Oh, bună Hope! Arăți foarte... foarte dark. Îți stă bine așa."

„Mers . Ce oră ai?"

„Pictură. Tu?"

„Mate."- spun și-mi dau ochii peste cap. Niciodată nu mi-a plăcut matematica, însă nu pot nega că nu aveam note destul bune. 

Niall râde și îmi dau seama că sunetul ce tocmai l-a produs seamănă cu râsul unui copi nou-născut.  Îmi iau la revedere de la el și pornesc spre nenorocita aia de clasă de matematică. Se pare că Louis avea aceeași oră. Mă așez lângă el și zâmbesc:

„Hei, BooBear!"

„Termină, doar Eleanour are voie să-mi zică așa." -spune, și scoate limba jucăuș la mine.

Zâmbesc, dându-mi seama cât de bine se potrivesc cei doi. Amândoi sunt copilăroși și iubitori. Ora de mate trece rapid. În timp ce merg spre cantină o văd pe Nicky. Oh, las-o baltă. Nu am putere nici să mă enervez. Trec pe lângă ea aruncându-i o privire de „Mai bine îți ții gura". Ajunsă la cantină îi văd la masă pe Eleanor, Zayn, Harry și o fată blondă care presupun că e iubita sa. Eleanour sare în brațe la Louis, iar eu pornesc spre parte unde erau Zayn și fata cea blondă. Oh Doamne, fata asta e așa superbă. 

„Bună!"-îi salut politicos pe cei aflați la masă.

„Hope, ea este Perrie. Iubita mea. Perrie ea este Hope. Cea despre care îți spuneam." -spune Zayn entuziasmat.

„Oh, sunt așa încântată să te cunosc! Eram sigură că Zayn îsi va alege o fata frumoasă." -spun întinzând mâna spre fata ce semăna cu o păpusă atât de mult.

„Oh, de asemenea! Zayn mi-a zis foarte multe lucruri despre tine. Vom fi prietene foarte bune."

„Așa sper." 

„Hope?" -Harry îmi rostește numele răgușit și parcă prea sexy.

„Hm?"