21:30
În seara aasta, acasă la una dintre noile mele colege se da o petrecere, unde este invitata toată clasa pentru a ne cunoaște mai bine. Eu și Andreea ne-am îmbrăcat.. pot sa spun ca elegant ( trebuia sa facem impresie buna :)) ) .
Am ajuns la petrecere unde am vorbit cu toți colegii .
-Hei! Eliza.. Mai ști tipul ala care se uita insistent la mine în clasă?
Am văzut cum un zâmbet malefic a apărut pe fata ei, cam foarte deranjant pentru mine.
-Da! Și cu siguranță vrei sa întrebi dacă e și el prezent la petrecere, nu? Pai dacă asta vrei sa ști.... DA, a venit!
-Unde e?
- Sta afara de la începutul petrecerii! E umpic cam ciudat..
-Dacă o persoana e diferita nu înseamnă că e ciudata! Ohh.. -_- Și am plecat nervoasa..
Când am ieșit el era afara pe o băncuța din fata casei . M-am așezat lângă el și i-am zâmbit foarte copilăresc. El se uita lung la mine fără sa spună nimic. Atunci eu am vrut sa plec, însă când am vrut sa ma ridic el m-a prins de mana spunându-mi sa mai rămână.
- Hei.. Te rogg nu pleca!
-De ce nu as face-o? Oricum vad ca nu vrei sa îmi vorbești!
- Nu e ca nu vreau sa vorbesc cu tine.. ci pur și simplu sunt eu mai tăcut! Și atunci a schițat un zâmbet puțin cam misterios..
- Vroiam sa te întreb de ce stai afara..
- Pentru ca vroiam sa te vad doar pe tine și sa vorbim câte ceva..
- Dar de unde știai ca voi veni?
- Pur și simplu.. Știam!
-Nu prea mai știu ce sa spun..
- Hmm!
Am încercat sa schimb subiectul pentru ca era deja jenant ..
-Și.. Cum te cheamă?
- Ștefan!
- Ștefan.. Hmm.. Frumos nume! Eu ma numesc...
- Jess.. Incantat de cunoștință!
-Bine... Asta e chiar ciudat! De unde ști cum ma cheamă?
- M-am interesat la prietena ta, Andreea!
- Ahamm.. Ști .. E destul de târziu.. Cred ca ma voi duce acasă!
-Bine! Te voi conduce..
În tot drumul către casa el ma privea insistent. Deodată se aude un zgomot straniu care m-a făcut sa îl prind de mana uitându-mă speriata la el.. El m-a luat în brate simțind ca am nevoie de o îmbrățișare spunând ca nu e nimic de care sa îmi fac griji, cât timp sunt cu el ma va apăra de orice. - Cred ca de aici ma voi descurca singura , trebuie sa ma opresc pana la o prietena sa ii împrumut ceva, oricum.. Îți mulțumesc ca m-ai condus.
-Bine.. Dar te rog ceva... După ce te duci la acea prietena sa te duci direct acasă! Bine? Nu e bine sa stai noaptea târziu pe o strada atât de pustie singura..
Simțeam ca în spatele acelor cuvinte se ascunde un motiv pe care încearcă sa îl ascundă.. Însă i-am promis ca nu ma voi abate de la drum.
Eu îmi respect promisiunile.. asa ca am plecat direct spre casa. Același zgomot ca mai devreme s-a auzit iarăși. Eu am strâns din pumni și am mers mai repede.. Simțeam ca cineva ma urmărește . În sfârșit! Am ajuns acasă!! Andreea era și ea acolo..
- Tu când ai venit?!
- Am văzut ca ești ocupata cu acel băiat misterios asa ca am plecat fără tine! Apropo.. Ai aflat ceva despre el? Spune-mi tot!! Cum îl cheamă?Cum....
- Stai ușor!! Dar tu nu ști cum îl cheamă!? Adică din câte știu ai mai vorbit cu el!
- Ce?! Nu am vorbit cu el!!
-Dar e imposibil.. Atunci cum de a știut .. Nu mai înțeleg nimic!!
Am plecat în camera mea fără sa mai răspund la nicio întrebare...
