Stau şi mă gândesc la trecutul negru care nu mă lasă să respir ,
Nu mă-ntreba nimic , o să-ţi răspund in sictir .
Eşti om , îmbibat în minciuni penale
Păcat că privirile nu-mi sunt letale ,
Dar tot pot găsi o cale să suferi rău ,să te doară tare ,
Nimic nu e ce pare a fii şi nici nu e la-ntâmplare .
Sunt pshihic instabilă , am înnebunit
Din cauza ta , om ipocrit .
Defapt e doar vina mea , am crezut .
I-ar tu ai falsat cât de mult ai putut .
Uite-mă , ajung să scriu plângând ,
Să alerg prin pustiu' strigând ,
Să fiu degerată de gânduri si probleme ,
Terifiată de fente şi scheme ,
Să fiu uimita de aceasta , fiinţa umană ,
Pe care nu pot s-o asociez decât c-o lamă .
