Imperiul draconian-Renasterea

Capitolul 5

    Totul era alb in jur.Tot!Si era un alb din ala,stiti voi,cui naiba îi zice...aammm...ah,da!orbitor.Deci,sa reluam...totul in jur era de un alb orbitor.Nu puteam sa vad nimic.Unde sunt?

     -Ca de obicei!Nici ca m-ar fi mirat!Tot o cascata ai ramas. Zice o voce care am recunoscut-o din prima

    -Clara?strig mirata,nu,socata mai bine zis.Unde,unde esti?Esti chiar tu?

    -Pe aici.Vino!

    -Unde aici?

    -Hihihi!Urmeaza-mi vocea prostuto!

    -Oh,corec...

    -Si nu deschide ochii decat atunci cand iti voi spune!!!spune repezit si pe un ton care te face sa nu te poti opune.Si nici nu vorbi!

    Aaammm...ok,deja e ciudat.De ce naiba sa nu vorbesc?Si mai important,vocea e a clarei,dar oare gaptura e Clara?Ar trebui sa ma iau dupa ea?Sau e o capcana?Oare su....

    -Gata!Poti deschide ochii si vorbi.Am ajuns.gandurile mi-au fost intrerupte de o voce de care mi-a fost asa de dor.

    In fata mea,statea nimeni altcineva deca Clara.Scumpa mea Clara.Incep sa alerg spre ea atat de bucuroasa ca sa o imbratisez dar dispare se evapora.

    -Clara!Unde esti?strig panicata.

    -Sunt aici!

    Ma intorc fulgerator inspre directia din care venea vocea si o vad pe Clara zambindu-mi.Dau sa ma imdrept spre ea ,dar ma opreste spunadu-mi ca daca ating ceva din lumea asta voi ramane aici pe veci.Macerand cuvintele spuse,prin minte mi-a trecut un gand care aproape ca ma naucit.

    -Sunt moarta?

    -Nu nu esti!Dar esti pe aproape!

    -Pe aproape?Cum pe aproape?Daca nu sunt moarta ce caut aici?In lumea spiritelor?Cum de vorbesc cu tine?De c...

    -Nu e lumea spiritelor.Si nu sunt moarta.Sincera sa fiu ma asteptam sa ma cauti pana acum.zice si incepe sa rada,dar mie nu imi venea sa-mi cred urechilor,naveam cuvinte.Acum,zice redevenind serioasa,nu am mult timp  deci,te-am adus aici ca sa te avertizez.Vin!Te cauta!Stai departe de ei!Ascunde-te!Gaseste-ma si gaseste-l si pe S.Trebuie sa faci asta!Altfel te vor distruge!Si te vor distruge lent intai lumea,apoi sufletul si abia apoi corpul.Tine minte ce iti zic.Fugi!Nu te uita inapoi!Si Carl,stai departe de el.Gaseste-l pe S,abia apoi cauta-ma.Grabeste-te nu mai e timp.Imi pare asa bine ca te-a gasit Jeff inaintea lor!Dar nu poate face.nimic.Cauta-l si apoi dute la S.Imi pare rau,nu mai e timp.Te ro.... nu apuca sa termine ca si dispare.

    CINE E S.?Si cine au luat-o?Cine vine?Ohh!Am atatea intrebari?Si Jeff cum adica m-a gasit inaintea lor?Oh nu,stai asa.Jeff...OMG!Jeff the killer!El era!El m-a taiat!

    Nu pot crede!In sfarsit!Visul meu s-a adeverit!Stai asa....daca...daca m-a taiat...asta nu inseamna ca sunt moarta?Nu,nu are cum!Mi-a zis clar ca nu sunt.Atunci....atunci ce naiba e locul asta?Si cum ies?Dar mai important,de ce sa nu ating nimic?Hmm....

    Ma uit in jur curioasa ,dar peste tot erau copaci.Copaci si ceata.Era o ceata asa de densa incat nu vedeam la nici doi pasi de mine si copacii erau asa de inalti incata nu puteam sa le vad coroana.Nu stiam ce sa fac.Eram pierduta.Nu intelegeam nimic.Am luato inainte cu pas lent,fiind atenta sa nu ating nimic.

************************************

    Pfoai!!!Merg de nu stiu cate ore si simt ca inebunesc!!!Zici ca ma invart in cerc!Toti copacii sunt la fel si se intuneca si se face din ce in ce mai frig...

    Pff,ma las pagubasa.Ce rost mai are sa caut o iesire ce nu exista?

    Ma pun jos alene si fara speranta.Nu cred ca voi iesi de aici.Si Clara?Daca nu ies,ce se va intampla cu ea?Ce ii vor face?Cine sunt rapitorii ei?Si Carl...de ce sa stau departe de el?Si cum dracu stie Clara de el daca e moar.....aaammm....rapita?Sa fie unul din cei care au rapit-o?Nu,nu cred.Sau,ba da?...

    Cand imi revin din lumea gândurilor in care am stat pierduta ,aud un fosnet in spatele meu.Ma ridic fulgerator si ma uit in acea direcție.Nimic,nu era nimic.Ba stai asa...e ceva,dar nu imi dau seama ce.Iar lumina difuza si ceata nu ma ajuta deloc,dar simt ca orice ar fi chestia aia,nu e prietenoasa deloc.Creatura incepu-se deja sa se apropie de mine,iar cand a ajuns destul de aproape a inceput sa maraie.Dar nu era un marait simplu de fiara salbatica,ci un marait care simteam cum imi ingeata sufletul.Acel marait sigur nu era pamantesc.Cand a iesit din ceata eu o rupsesem deja la fuga si fugeam tot uitandu-ma in spate.Cand am crezut ca am pierdut-o ,m-am oprit ca sa-mi trag rasuflarea.Dar atunci am zarit-o si atat mi-a trebuit ca sa o pornesc din loc.Era ceva negru,difuz,c de doi metri inaltime ,cu membrele luungi si ghearele pana in pamant,ochi rosii si colti negri .Ma opresc din alergat din cauza unei prapastii.Eram disperata,nu stiam ce sa fac.Creatura s-a oprit la vreo 20 de metri de mine,Si se apropia lent.Stia ca asa ma tortureaza.La un moment dat,si-a deschis gura,iar in aer s-a imprastiat o duhoare ca de hoit,nu hoit e prea putin spus.Imi venea sa vars.

    -Te-am gasit!Acum nu ne mai scapi!Nimic,nimic pe lume nu te va mai putea scapa!vocea ii suna atat de infioratoare incat ziceai ca vine direct din fundul iadului.Nici nu m-ar mira sa vina de acolo la cat de dispretuitor arata.Oh god,era atat de aproape incat aproape mi- am pierdut cunostiinta ,dar cand sa ma insface ,mi-a venit o idee.Nu stiu daca a fost din cauza panicii sau ca mi-am pierdut toate mintile in acel moment ,dar m-am aruncat in prapastie.