Imperiul draconian-Renasterea

Capitolul 8

Imediat ce a zis asta am presimtit ca e de rau....intre noi se lasa o tacere apasatoare.Desi mancarea era delicioasa parca imi statea oarecum in gat.Aveam sentimentul asta oribil ca ceva groaznic s-a intamplat...sau se va intampla.Gandurile imi alergau haotic prin cap.Cele mai negre cosmaruri si griji imi reveneau atat de clar!Pe scurt,stiam ca ce avea sa-mi spuna avea sa fie de rau...

Am mancat lent.Cat de lent puteam.Ma temeam...ma temeam de ce avea sa-mi spuna.De cand am inceput sa mananc n-a scos un cuvant si avea o expresie grava.De cateva ori isi mai incrunta sprancenele pierdut in ganduri,dar atat.Nimic altceva...nici macar nu misca.Nu!Nu mai suport!Am lasat tacamurile jos si mi-am fixat privirea asupra lui .

-Deci....despre ce voiai sa vorbim?il intreb pe un ton serios ,dar in acelasi timp plat.

-Mananca!imi spune el sec

-Nu mai mananc pana nu-mi spui!!!Cum naiba te astepti sa pot manca dupa ceea ce mi-ai spus?ma rastesc la el exasperata.

-Mananca !Nu mai primesri nimic cel putin echivalentul la aproximativ trei zile in timpul de aici.Asa ca mananca.dupa ce a zis asta am tacut si m-am apucat linistita sa mananc.adica cred si eu trei zile n-o sa mai....stai,stai,stai,stai,stai,TREI ZILE?!?!?????????????adica trei zile?

-Trei zile????Adica trei zile?Ce dracu tot spui acolo??Ai creier de gaina sau ce? Nooo....doar n-ai de gand sa ma tii trei zile nemancata!!!!Te disec auzi?Disec!!!!Mortii tai de...

-Da' taci odata!!!Jeez!a inceput sa zbiere ca descreeratu'.Am zis ca o sa iti explic dupa ce mananci.continua el perfect linistit.pfff,zau ca nu mai inteleg ce e cu omul asta!parca-i batut in cap nu asa!

-Mda,mda.............. continui invinsa si incep sa mananc.se pare ca trebuie sa incerc sa abordez alta metoda de al domina...hmmm, gasesc eu ceva ,ca se pare ca nu merge cu forta sau tipatul.

Pff!Nu pot sa cred ca imi face asta!Practic incepe sa-mi distruga toata încrederea in mine!Dc?????????????Adica nu i-am facut nimic...nici nu cred ca stie macar ca e ziua mea maine....hihihi,zau ca m-am prostit!Cum sa stie când abia m-a cunoscut???Imi amintesc de ultima data când mi-am facut ziua mea de nastere cu Clara...nu!nu trebuie sa ma gândesc la asta momentan ca iar o sa intru in depresie si am treburi mult mai important decat sa-mi plang trecutul sau sa ma gândesc la ziua mea...acum tot ce conteaza e Clara,dar boul asta pare ca il doare-n cur de ea...
- Poftim?????????CE AI ZIS?urla ca disperatu' si ma prinde de gulerul camesii,ADICA ''MA DOARE-N CUR"???CRED CA AI NITICA PREA MULT TUPEU AVAND IN VEDERE CA TE AJUT SI PROTEJEZ PLUS ESTI IN CASA MEA!Clara e importanta pentru mine...poate mult mai importanta decat crezi sau de cat e pentru tine.continua deodata cu vocea stinsa

-Asta s-o cre....

-TACA-TI FLEANCA ODATA IDIOATO!!!NU STII NIMIC SI TOTUSI TRAGI CONCLUZII!Vino!Daca chiar nu ai chef de mancare,vino!Dar nu da vina pe mine ca nu te-am hranit.te-am avertizat de dinainte.Si grabeste-te ca nu avem timp...trebuie sa fim inapoi pana la 7 seara,asa ca inchideti spurcaciunea aia de gura si urmeaza-ma.zice rosu de nerv,se ridica si porneste pe un hol luuung.

Dupa ce a zis asta nici ca am mai scos o vorba.Dar cum a stiut ce gândeam?Sa fi gandit cu voce tare?E posibil...mi s-a mai intamplat ...dar...ma indoiesc ca asta a fost deoarece molfaiam mâncarea ...hmm...sa-mi fi citit gândurile?Nooo,nu poate fi asta!Doar nu sunt intr-un film fantastic...dar,Clara?Sa fi fost doar o inchipuire?Sa se foloseasca ,oare,el de asta?Nu...nici asta nu poate fi...atunci....nu! Las-o balta Sara!Esti deja destul de ticnita,nu mai gandi asa ca inebunescti de tot.Sau poate sunt....hmmm.Hihihi,clar sunt.

-Ce chicotesti asa?ma intreaba cu un ton plat.

-N...n...nimic...

Cat am fost pierduta in gânduri nu am observat cat mersesem.M-am intors cu gândul de a vedea pe unde suntem,dar era intuneric.Nu acel intuneric care il simti atunci când e noapte si nu e lumina,ci un intuneric dens,ca o ceata.O ceata neagra,inghetata.Am intins mana sa o ating,dar când am facut-o mi s-a infasurat de mine si tot urca in sus pe brat,Ce dracu ea asta?

-AAAAAAAAAHHHHH!!!!!!!!!!!!!!!!Carl!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!Ce naiba e asta!!!AJUTA-MA!Carl!!!Te rog!Nu...nu-mi mai simt mana... creierul meu aproape ca nu mai functiona.....ce naiba e asta?

-Shit!Cum a intrat asta aici?Nu misca!striga disperat si confuz spre mine si scoate o carte din buzunar.pe bune????chestia asta e pe mine si el se apuca de citit???

Incep sa ma zvârcolesc panicata desi Carl tot tipa sa stau pe loc ca inrautatesc situatia.Intrasem, cred, intr-un atac de panica...simteam ceata aia peste tot.Mi se tara pe piele,rece,neagra si slinoasa si incerca sa imi intre in gura iar Carl stand acolo cu nenorocita aia de carte in mana tot striga sa nu deschid gura orice ar fi.Deodata,simt o mana aspra,cu gheare si rece ca gheata atingandu-mi piciorul si tragandu-ma in acea chestie.Stiam,stiam in acel moment ca "ei" erau.Oricine ar fi fost acesti " ei".Imi venea sa tip,dar m-am abtinut.Am incetat sa ma zbat si m-am lasat moale in ghearele alea.Mintea mea s-a albit complet.Nu puteam gandi nimic.Il auzeam pe Carl strigând nu stiu ce cuvinte de neinteles ,dar nu puteam procesa.Erau in alta limba sau ceva.Tot ce puteam simti erau ghearele alea infingandu-mi-se in picior si sfasiindu-mi pielea si acea ceata slinoasa tinandu-ma captiva in ea.Tot isi pierdea culoarea si forma in jurul meu...stiam,stiam ca eram trasa inauntru ,iar daca reuseau,eram pierduta.Mi-era frica si inghetam.Durerea din picior ma ardea ingrozitor si parca ma sfasia pe dinauntru.Nu puteam face nimic.Eram neputincioasa.

Chiar când voiam sa renunt,mi-am amintit de Clara...Clara...Clara conteaza pe mine,iar eu ma dau batuta??????????NU!Nu pot face asta...Clara...are nevoie de mine..are nevoie.

-NU!!!!!!!!!!!!N-o sa ma dau batuta nici moarta!!!in momentul in care am zis chestia asta o lumina orbitoare iese din mine si toata ceata aia se risipeste instant.ce tocmai s-a intamplat?chiar când mi-am mai revenit in simtiri l-am vazut.sau ma rog,i-am vazut forma....era inca acoperit de ceata ...parca toata ceata aia s-a retras spre el.Ghearele inca ii erau infipte in piciorul meu.statea ghemuit si doar coarnele i se vedeau...lungi,spiralate,negre cu vene de foc...ce naiba???a ......a....disparut?

-Sara!Sara,esti bine?Tipa disperat Carl si se tranteste in genunchi langa mine.Esti bine?repeta din nou întrebarea panicat dar impietreste când vede rana de pe picior.ma uit si eu in jos si imi vad propiul picior sfasiat,iar marginile taieturilor arse,dar spre uimirea mea,vindecate,ce naiba?

-Ce...e aia?De ce e vindecata rana?Si...ce...ce s-a intamplat?zic cu vocea sparta din cauza gatului uscat.

-Te-au gasit...ai noroc ca a fost doar un vasal,dar acum ca stiu unde esti vor veni dupa tine...trebuie sa plecam si....bagami-asi ....nu esti pregatita

-Pregatita sa ce?Nu cred ca mai poti sa-mi ascunzi ceva...dupa tot ce s-a intamplat...

-Pffff!Iti voi spune...dar intai...s ajungem dincolo...si rapid.spune asta si incepe sa alerge cu mine in brate.

-Unde dincolo?Unde ma duci?Stai!dar nu ma asculta...era fixat sa ajungem nu stiu unde...pfff,baiatu' asta are mult de explicat...