Povestea unui pisoiaş ✖Needitată✖

O prietenie adevarata

Intr-o zi ma plimbam prin micuta mea curte,cand am vazut ceva alb cu pete negre pe gard care se misca. Eu,jucaus cum eram,am sarit sa prind acea "ata",dar imediat dupa ce mi-am infipt gherutele in jucarioara,s-a auzit un strigat de pisica si am fugit sub o cutie de carton de prin zona,speriat. Imediat jucarioara a inceput sa-mi vorbeasca si am observat ca era doar coada unei pisicute putin mai mare decat mine:

- Hey!! Ce faci?! Aia era codita mea!

- Scu-scuze... Credeam ca e o ata, am spus eu timid.

- Eee...nu e nimic! Cum te cheama, micutule?

- Eu nu am nume.

- Nu ai nume?? Cum se poate asa ceva? Eu sunt Kitty.

- Incantat!!

- Care e povestea ta,mititelule?

- Pai...sunt doar un pisoias necajit, gasit pe strada. Nu am avut o viata prea buna,nici prea fericita. Acum locuiesc intr-o casa saraca si sunt putin mai implinit.

- Ce trist! Imi pare foarte rau:( ! Hai sa ne plimbam. Cunosc bine zona,deci n-o sa te pierzi cu mine.

- Ok...

Si am inceput sa ne povestim intreaga viata,cum am fost gasit intr-o scara de bloc,abandonat,cum noua mea prietena era sa moara din cauza unei vechi stapane nebune... Asa mi-am gasit o amica. Eram fericit si ma simteam in siguranta cu ea. In fiecare zi ne intalneam si mai povesteam,ne jucam si mieunam impreuna. De fiecare data cand "cantam" ii enervam pe vecini,dar noua nu ne pasa.