Povestea unui pisoiaş ✖Needitată✖

2 EXTRA capitole

Primul EXTRA capitol - Un caz bizar

Dupa lungile mele zile de odihna am plecat de data aceasta singurel in cautarea raspunsului mult dorit. Casa mea era intr-un jaf total. Haine rupte si aruncate pe jos, sertarele dulapurilor erau cu toate deschise, covorasele mele scumpe si dragi erau murdare de o substanta rosie uscata.

- Ce s-a intamplat aici?! am spus eu nervos parca asteptand un raspuns.

Nimeni si nimic nu mi-a raspuns. M-am gandit sa o chem pe Kitty care avea mai multa experienta in ale vietii, dar am hotarat pana la urma sa rezolv aceasta treaba singur, singurel. Sunt un pisoi mare de acum! Am scotocit peste tot ca sa gasesc forme de viata, dar dupa am renuntat la auzul unor ambulane si a unor politisti. Intrasera in casa, in casa mea!! Ce cautau ei aici?

Toti acei oameni au inceput sa caute un acel ceva pe care si eu incercasem sa-l gasesc. O femeie cu ochelari in halat alb a venit si m-a luat in brate vazand ca eram cam speriat. M-a dus afara si m-a asezat pe o targa.

- Buna, pisoiasule! Eu sunt un doctor. Nu-ti fie teama, nu-ti fac nici un rau. Sti ce s-a intamplat aici?

Am dat din cap negativ si am dat sa sar dupa acea masa, dar femeia m-a prins si m-a pus la loc de parca as fi fost o pisica de plus.

- Am fost anuntati azi-dimineata ca in casa ta a avut loc un jav. Fetita in varsta de doar 10 ani a fost rapita, iar baietelul a fost grav ranit.

- CE?? am tipat uimit, astfel divulgand secretul animalelor.

- Tu, tu vo-vor-besti??

- Miaw!

- Nu ma pacalesti! Te-am auzit bine! Ai vorbit! Ce fel de fiinta ciudata mai esti si tu?

- Sunt un pisoi, cucoana. Acum zi unde pot sa-mi gasesc familia, te looog!!

- Pai... baietelul e la spital impreuna cu mama lui, tatal la politie pentru a depune plangere, iar fetita ti-am zis: a fost rapita!

- Trebuie sa-mi salvez de graba stapana! Cine stie ce experimente ciudate ii vor face hotii aia nemernici!!

Am sarit dupa masa si am cazut din greseala in labutele lui Kitty care auzise tot dialogul.

- Ce-ai facut? Ai divulgat secretul animalelor! Acum stie ca noi vorbim!

- Asta iti sta tie acum pe cap? Trebuie sa o salvez pe Maria! Vi sau nu cu mine?

- Vin cu tine! Nu vreau sa te pierd!

Si astfel am lasat totul, inclusiv treaba legata de acel om cu barba din tablou si am fugit spre locul in care credeam ca ar putea s-o duca pe micuta Maria: sub Podul Minunilor, cel mai retras, intunecat si infricosator loc din tot oras. Ne-am indreptat sfiosi spre destinatie, iar acolo am vazut 2 oameni cu masca, imbracati in negru din cap pana-n picioare. Langa ei se afla o fata legata de un scaun. Era Maria!

Al doilea EXTRA capitol - Nimic nu ne opreste 

Era Maria! Imi venea sa strig "nemernicilor!!!", dar noroc cu Kitty care mi-a astupat boticul cu codita ei pufoasa. Ne-am furisat pana dupa un stalp gros cat tulina unui Sequoia Giganteea si... apropo cred ca vreti sa stiti de unde stie un pisoias de Sequoia Giganteea, nu? Am citit intr-o carte! Stiati ca pisicile stiu sa citeasca? Stiati ca se duc si la scoala? La scoala de pisicute, desigur! Suntem fiinte evoluate, destepte care cunosc o grooaza de limbi! Limba pisicilor, cateilor, oamenilor, maimutelor, soriceilor, gazelor, franceza, chineza si..... mai bine m-as intoarce la poveste:D!!

Ne-am furisat pana dupa un stalp gros cat tulina unui Sequoia Giganteea si am putut auzi ce vorbesc.

- Ce facem cu ea, Edd?

- Pai... o aruncam dupa podul asta, dupa un bloc sau dupa un tren. Alege una din trei.

- Îîîî!! N-Nu! Aaaa!! se auzi vocea Mariei care incerca sa-si dea jos carpa de la gura.

- Nu-ti convin variantele? Iti dam si altele! Am putea sa...

- NUU! N-o sa scapati! Tata o sa anunte politia si o sa va arunce in inchisoare! Ajuuutooooor!!!!

- Taci, ţâncule!

- Nimeni nu-i spune sa taca stapanei mele!!! Câhhhhhh! Miawww! am tipat cat am putut si am sarit pe omul careia tocmai ii spusese Mariei sa taca.

Kitty a facut si ea la fel, doar ca a sarit pe celalalt.

- Kitty, pisoiasule!! a spus Maria cand ne-a vazut.

- Plecati, plecati creaturi ale padurii! Ce sunteti voi??

- Pisici!! Miawwwwwwww!!!!!!!

Dupa lupte seculare, zgarieturi si muscaturi, am reusit sa-i alungam pe cei doi "prieteni". Mi-am dezlegat asa cum am putut stapana la o mana, iar ea a continuat sa se dezlege de una singura la celelalte si la picioare.

- Cat ma bucur sa va vad! Voi vorbiti?

- Da!

Imediat dupa ce-am terminat si cu imbratisarile au aparut si politistii care au luat-o la fuga dupa hoti. Eu i-am zis Mariei ca Andrei e la spital si impreuna cu femeia care purta ochelari am ajuns teferi si nevatamati la spitalul Sfanta Ana unde l-am vazut pe micut plin de rani pe tot corpul.

- Doctorul a spus ca nu are prea multe sanse de supravietuire, ne-a marturisit mama inlacrimata.

La auzul acestor vorbe, m-am agatat de patura pe care statea bebelusul, m-am catarat pana la el si l-am lins, ca un catel, pe obraz. Maria m-a dat jos, dar ceva se intamplase. Andrei a inceput sa planga si sa se miste, iar doctorii au venit sa vada cum se simte micutul.

- Esti un geniu!! a tipat toata familia ridicandu-ma in slavi.