Trust issues

Capitolul 3

"Urmați-mă." spune, iar eu încep să merg în spatele lui. Acesta deschide o ușă mare din lemn, și îmi face loc să intru. "Așteaptă aici. Voi trimite unul din polițiștii care se ocupă cu acest caz." spune acesta, iar eu mă așez pe unul din scaunele din această încăpere. Mi-am împreunat mâinile deasupra mesei, iar când eram pe cale să scap situația de sub control și să abandonez, au intrat doi polițiști în această cameră. "Bună ziua." spun și înghit în sec. "Mulțumim că ne ajutați să prindem acest criminal." spune unul din ei și se așează pe unul din scaunele din fața mea. "Fac asta pentru fratele meu. Ar fi putut să fie el în locul acelui tânăr." spun și palmele mele încep să transpire. "Am să vă rog să ne comunicați numele dumneavoastră." spune celalalt polițist și așează un dosar pe masă. "Jules Lodge." spun și încep să tremur. "Domnișoară Lodge, vreau să ne povestiți tot, exact cum vă amintiți." spune polițistul.

****

"Vă mulțumim pentru timpul acordat și vom prinde cât mai repede criminalul." spune unul din cei doi polițiști, după care se ridică amândoi, părăsind sala. Mi-am dus mâinile pe față și am început să lăcrimez. Ce am făcut.

M-am ridicat de pe acel scaun incomod și am ieșit din această încăpere care se făcea tot mai mică, părăsind mai apoi secția de poliție. Telefonul meu a început să vibreze imediat ce am pășit afară din curtea secției de poliție, așa că l-am scos și am glisat ecranul pentru a răspunde.

"Sper că ești fericit. Pentru că tocmai am denunțat un om nevinovat." spun aproape țipând în telefon. "Nu era un om nevinovat, Jules." spune acesta, accentuând cuvântul 'nevinovat'. "Unde e Christian?" întreb, mărind pasul spre casă. "Nu de mult l-am lăsat acasă." spune și începe să râdă. "Bine. Acum că ai obținut ce ai vrut, ce ar fi să ne lași în pace și să-ți continui viața mizerabilă?" spun și îmi dau ochii peste cap. "Cam mult tupeu pe tine mija. Și nu-ți da ochii peste cap ca nu-ți stă bine." începe să râdă, după care apelul este încheiat.

M-am uitat prin jur și nu observam nimic ciudat, până când am trecut pe lângă standul cu vată de zahăr. Un rânjet și-a făcut apariția pe fața vânzătorului, iar eu m-am încruntat.

****

"Prietenul tău s-a oferit să mă aducă acasă." spune Christian când mă vede. "Nu e prietenul meu." spun și intru în bucătărie cu Christian pe urmele mele. "El a spus altceva. A spus că sunteți prieteni foarte apropriați, ba chiar vă cunoașteți din copilărie." spune acesta și se așează pe unul din scaunele înalte din bucătărie, luând un măr din fructieră. "Ascultă bine la mine." spun și mă sprijin de masă, apropriindu-mă de el. "Ești încă un copil Christian. Copii, nu vorbesc cu străini. Crezi că ei vor spune mereu adevărul?" adaug și aștept răspunsul lui. "Părea un om bun." spune aceasta luând o îmbucătură din mărul lui. "Nu îl cunoști. Nici măcar eu nu-l cunosc pe așa-zisul meu prieten!" spun și ridic exasperată mâinile. "Ți-a spus cumva numele lui sau cu ce se ocupă?" întreb după câteva secunde de liniște. "Mi-a spus doar că merge în parc să vândă vată de zahăr." spune acesta și dă din umeri indiferent. Îmi ridic capul și rămân perplexă la cuvintele lui. Am ieșit într-o viteză uluitoare din casă și am fugit înspre parc.

Când am ajuns acolo, standul cu vată de zahăr nu era pe nicăieri. M-am așezat pe o bancă să îmi trag sufletul, când telefonul meu a vibrat. L-am scos și am văzut că am un mesaj de la un număr necunoscut. "Crezi că poți să aflii mai multe decât mine prințeso?" Am decis să ignor mesajul, dar altul și-a făcut apariția imediat după. "Nu uita, nimeni nu știe mai multe decât mine." Am blocat telefonul și l-am 'aruncat' în buzunarul gecii pe care o purtam.

****

"Unde ai fost?" întreabă mama când intru în casă. "Am ieșit până în parc." spun indiferentă și urc în camera mea. Blochez ușa în urma mea și mă arunc în pat. Gândurile mele erau amestecate. Nu îmi dădeam încă seama dacă ar trebui să mă tem de acea persoană sau nu. Adică, având în vedere faptul că a omorât un om, sau probabil mai mulți, e o persoană periculoasă. Îmi vine greu să cred că o ființă umană poate face rău unei alteia. Mereu am avut impresia aceasta despre criminali: sunt doar niște persoane care nu își pot găsi drumul în viață, și omoară alte persoane pentru că nu-și pot lua viața singuri.