Îți scriu aici Lexi,pentru că nu am tupeul să ți-o zic în față și pentru că știu că nu vei vedea ce scriu, căci nu-mi mai citești cartea
Tu zici că nu vrei să sufăr, dar chiar tu mă faci să sufăr, chiar daca nu-ți dai seama....
Ieri când ai spus că eu și Sophia parcă am fi surori la dat palme,pe mine chiar m-a durut,chiar daca nu am arătat-o.
Sau când îmi spui că nu-ți pasă ce vorbesc eu cu Alex,dar apoi îmi zici să-i dau block pentru că nu e ceea ce pare,și atunci mă doare rău de tot, dar n-o arăt.
Sau mai de mult când tu mă ignorai complet sau țipai la mine pentru că nu te lăsam sa citești pe watt, și apoi ai observat că aveam vocea de mai aveam puțin și plângeam,tu chiar nu-ți dădeai seama că de fapt din vina ta eram așa? Nu? Așa credeam și eu... Daca ți-aș spune tot verde-n față, probabil nu ai mai vrea sa auzi vreodată de mine....
În fine...
Daca vei citi vreodată asta, să ști că acum este vineri, 24 noiembrie 2017, ora 15:13 și ca stau la tata la birou, suferind în tăcere și ascultând muzică.
Bye
CITEȘTI
Eu și Viața Mea
RandomAici doar voi povesti din viața mea, atunci când voi avea timp și/sau chef. Daca voi avea în unele părți diacritice,iar în altele nu, nu e lipsă de respect față de voi sau carte, și nu înseamnă că sunt analfabetă sau agramată.
