Zilele trec. Emily, tot singura. El, tot placut de toate fetele... E timpul sa mergem acasa, orele s-au terminat. Emily, coborand scarile, s-a impiedicat. El este aproape si a salvat-o.
-M...Mul...țumesc...
-Nu ai pentru ce...
-E...Emily. Sunt Emily.
-Bine! Eu sunt Jonathan, imi poti spune John.
-Încantata de cunostinta!
El, care se dovedi a fi John, ii zambi. Laly era in preajma. Se uita cu ciuda. ,,E al meu, nu e al tau!'' isi zise in gand. ,,Nu tu esti potrivita pentru el ! Eu sunt! ''.
Emily este in culmea fericirii. ,,Dumnezeule, se uita asa dragut la mine! Dar nuu... Nu are cum sa ma placa... Sigur a vrut doar sa dea o impresie buna. Da ! ''
