Am facut un dus scurt, dupa care am inceput sa ma imbrac. Parul imi era umed si Alex se uita fascinat la mine. ''Cine este el si ce-a facut cu Alex?'' El nu era asa...
-De ce te uiti asa la mine?
-Doar te admir.
Incepe sa ranjeasca la mine ca un tembel, dar trebuie sa recunos, unul foarte simpatic. Ma analiza din cap pana in picioare dupa care zise:
-Mai facem plimbarea aia odata?
-D-da, stai sa-l iau si pe Miorlaila.
Mergeam cu pasi marunti, privind peisajul obscur predominat fiind de anotimpul timpuriu. Aleile erau pusti si acoperite cu frunze aurii ce intrau incet-incet in somnul lor de veci. Priveam cerul usor mohorat cu norii care au fost sparti de razele soarelui amortit. M-am asezat pe o banca ce gemu sub greutatea mea neinsemnata, Alex urmandu-mi exemplul.
In poala mea, micutul ghem negru se cuibari si incepu a toarce sub mangaierile mele. Alex continua sa ma priveasca, avand acelasi zambet ca mai devreme.
-Am ceva sa-ti spun, zise acesta imbujorandu-se. Stii, eu te plac, te plac mai mult ca pe un frate. Eu... cred ca te iubesc, Dante.
-Stai, ce?
Nu ma lasa sa mai scot niciun cuvant. Imi lua capul in maini, iar buzele sale se unira cu ale mele intr-un sarut apasat si plin de dorinta. Nu am avut timp sa reactionez, tocmai a zis ca ma iubeste?! Cum e posibil?!
-Dante, esti bine?, intreba Alex ingrijorat.
Priveam in gol, nu puteam sa zic nimic. Am ramas perplex. ''El... adica eu...ce naiba?!'' O lacrima imi scanteia ochiul, prelingandu-se pe obrazul meu inrosit. Alex imi sterse lacrima, apoi imi mangaie obrazul cu degetele sale reci.
-Miaw!, se auzi micul ghemotoc de blana.
-Esti gelos pe stapanul tau?, intreba Alex in timp ce-mi scarpina motanul dupa urechi, acesta incepand sa toarca. Dante, esti bine?
-D-da, cred ca sunt bine.
-Stii ceva? Hai acasa, se face tarziu.
Afirm discret din cap in timp ce acesta se ridica de pe banca, tragandu-ma dupa el, moment in care aproape ca-l scapasem pe Miorlaila. Drumul spre casa fu unul linistit. Niciunul dintre noi nu scoase un sunet. Alex tot insista cu privirea aia ciudata si tot odata perversa.
~
Cum am ajuns in camera noastra, se tranti in pat. Imi tot facea semn sa ma asez langa el. Oftez scurt si ma asez.
-De cand?, intreb cu vocea tremuranda.
-De cand ce?
-De cand ma iubesti in felul ala...
-De ceva timp...
-De ce eu si nu altcineva?
-Pentru ca esti adorabil si mereu te-am considerat un frate... pana acum.
Am inrosit din nou, in timp ce lacrimile isi faceau aparitia in ochii mei. Ma uit atent la el care imi facuse loc sa ma intind mai mult in bratele sale. Oftez din nou si ma asez mai confortabil. Ma trase intr-un sarut dulce si apasat, avand sansa sa-i raspund stangaci.
-Ma simt ciudat, adica suntem baieti.
-Si care e problema?
-Mi se pare foarte ciudat.
Ma facu sa tac cu un alt sarut mai apasat decat cel de mai inainte. Mainile sale, strecurate pe sub tricou, trecura cu usurinta pe abdomenul meu jucandu-se cu sfarcurile meie deja intarite. Mi-a dat tricoul jos, coborand cu mainile spre pantalonii mei.
