Capitolul VII

530 46 10
                                    

Infulecam pofticios din tarta cu fructe de padure pregatita de mama. Gustul si mirosul ei imi aduc aminte de clipele din copilarie petrecute alaturi de ea la micilie picnicuri de pe malul lacului din apropierea casei noastre.Eram foarte fericit cand stateam in bucatarie, alaturi de ea si o ajutam cu aluatul. De fiecare data savuram mirosul tartei in momentul in care mama o scotea din cuptor. Uneori, daca stateam cuminte si nu o suparam, ma lasa sa decorez tarta asa cum imi doream. Adoram sa fac asta, iar cand era gata ii aratam tarta tatalui meu. Chiar daca eram destul de mic, imi amintesc perfect acele momente. Eram o familie unita si fericita.

Ca acum...

Mi se pare foarte ciudat sa ma aflu la masa cu parintii mei si cu Miorlaila.

- E foarte buna tarta, mama !

- Stiu ca iti placea in copilarie si de aceea am si pregatit-o.

- Taceti si mancati cat timp mai este calda, spune tata punandu-si pe farfurie alta felie.

- Pot sa ii dau si lui Miorlaila o bucatica cand terminam?

- Desigur, scumpule, imi spune mama zambind.

- Si cum ti-a mers cu scoala in ultimele doua luni in care am fost plecati cu serviciul? intreaba tata curios.

Acum ce ar fi trebuit sa raspund?

- Mi-a fost destule de greu avand in vedere ca voi erati defapt m...

Nu apuc sa termin fraza deoarece Miorlaila sare la mine in poala si isi infige gherutele unde nu trebuie. Scot un mic tipat infundat si cu o mana imi acopar gura. Ma scuz de la masa si ma ridic in timp ce il insfac pe Miorlaila si il duc in camera mea. Pun motanul in pat iar eu ma ghemuiesc langa usa.

- Chiar trebuia sa-ti infigi ghearele acolo? spun pisicindu-ma in timp ce-mi masam zona ranita.

Miorlaila isi recapata forma umana, dupa care se aseaza in poala mea. Nu era o pozitie tocmai confortabila; eram asezat cu fundul pe parchetul rece, iar spatele imi era sprijinit de usa. Dar trebuie sa recunosc ca imi placea.

- Te-am avertizat sa nu scoti vreun cuvant despre moartea lor, acum o sa suporti consecintele, o sa aiba pierderi de memorie cam dese, spune Drake dupa care imi lasa un scurt sarut pe buze.

- Prost sunt, zic in timp ce-mi dau o palma peste fata. Auzi? Hai sa mergem in parc, vreau sa ne plimbam putin, motanel.

- Imi place cum suna motanel, dar totusi exagerezi.

- Eu nu cred ca exagerez, spun razand.

                                                                         ***

Plimbarea prin parc a fost una destul de lunga, am glumit si am ras, am mancat vata pe bat si inghetata; a fost amuzant cand toata fata lui Drake a fost manjita de cacao si vanilie din pricina inghetatei mele. Eu ma tineam de burta si radeam cu pofta din cauza fetei pe care Drake o facuse.

M-a alergat destul de mult pana cand m-a prins si s-a aruncat cu mine in brate in fantana arteziana.

Dupa ce am iesit de acolo, ne-am asezat pe o banca pentru a ne usca si am privit cerul albastru stralucitor, nebrazdat de nori, cu un soare luminos ce-mi facea ochii sa lacrimeze.

Drake ma apuca usor de mana, gest ce ma facu sa rosesc. Privirea mea era atintita asupra zambetului sau stralucitor ce-mi facea trupul sa se cutremure usor. Nu stiu de ce, dar niciodata nu am observat cat de frumos este. E slabut, dar totusi bine proportionat, cam inalt, dar perfect.

O voce cunoscuta ma facu sa tresar din transa creata de frumusetea angelica a lui Drake. Era vocea lui Alex. As fi vrut sa merg la el si sa il salut, dar gestul scurt al lui Drake ma facu sa-mi reamintesc ca nu ma mai cunostea.

Alex se opreste brusc la cativa metri de noi si se aseaza in fata baiatului ce-l insotea. Ii sopteste ceva la ureche, iar baiatul incepu sa zambeasca si sa afirme usor din cap. Nu stiam insa ce. Alex il ridica pe baiat in bratele sale destul de subtiri si isi apasa buzele peste ale lui. Am ramas uimit de gestul lor.

M-am ridicat de pe acea banca si l-am tras pe Drake usor de mana. Am trecut pe langa cei doi baieti fara ca macar sa ne privim.

- Te rog, putem merge acasa?

- De ce? Imi place plimbarea, spune Drake.

- Mie nu imi mai place.

- Ah, da, amicul tau Alex e aici. Se pare ca are si un iubit.

- Nu ma deranjeaza ca are un iubit, dar mi-ar placea sa ma recunoasca, sa putem vorbi, spun trist.

Ma lua usor de mana, intorcandu-ma cu fata la el, lasandu-mi un sarut lung si umed pe buze. Am inrosit din nou, frecandu-mi palmele de obrajii infierbantati.

- Of, dar rusinos mai esti, spune Drake cu un zambet simpatic pe fata.
 M-a tras de mana, eu reamintindu-mi ca plimbarea noastra ar trebui sa se termine.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jul 10, 2014 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Shadows - yaoi (colaborare cu CookiiieMonster99)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum