Sunt momente în care simți nevoie de afecțiune. Simți nevoia să știi că undeva, există cineva care ține cu adevărat la tine, și nu doar se preface. Că există o persoană care te acceptă așa cum ești și nu încearcă să te schimbe, o persoană pentru care insemni totul, să știi că adoarme și se trezește cu tine în gând, să știi că îți duce dorul și că îți vrea doar binele. Vezi în jur doar cupluri fericite și te gândești cum ar fi dacă nu ai mai merge zi de zi singură pe stradă,ci ținând un om drag de mână. Asculți cu drag poveștile de iubire ale celor din jur, te bucuri pentru ei… Dar realizezi că tu nu ai ce le povesti, că viața ta e atât de simplă și monotonă.Ai vrea să schimbi ceva, dar simți că nu ai nicio posibilitate. Te simți singură, dar preferi să taci…Cine te-ar înțelege? Îți amintești de oameni la care ai ținut, dar nu au ținut la tine. De oameni care au ținut la tine, dar i-ai îndepărtat pentru că nu îți erau dragi sau potriviți, apoi plângi, te ridici… Și o iei de la capăt.
