Sînge murdar

Viata mea de inainte 1

Traiesc in Arlona,un sat micut cu abia 300 persoane,in inima Transilvaniei.
Am 13 ani si doresc sa devin un medic,la fel ca tatal meu. Eram o familie de medici,respectati si destul de bagati, daca putem sa spunem asa. Avem oi,cai, vaci,porci si pasari. Aveam tot ce isi poate dori o familie,un copil. In orisicare timp pot sa beau lapte cald,sa ma imbrac in cojoc de blana calda si sa alerg pe coastele vintului alaturi de Marchiz al meu. Iubesc sa-mi impletesc degetele in coama lui si sa-l indemn sa galopeze mai repede,si inchideam ochii si lasam vintul sa-mi mingiie parul,si parca simteam mirosul apei sarate, asa cum mi-l povestea Mos Ion,batrin de ani si de carari,caci doar el a fost la mare,la razboi.

Au trecut 2 ani printre vaci, carti de medicina si vinturi imaginare de mare. Aveam 15 ani,si aceasta zi urma sa ramina in mintea mea pe toata viata. Era 25 decembrie 1601. Plecam spre padurea de la marginea satului, unde mama spala haine la riu. Era seara, insa deja intuneric. Cerul era intunecat,insa era acoperit de o perdea deasa de stele. Stiam ca ele nu sint simple luminite, ele sint sufletele celor plecati de linga noi. Luna era pe tronul ei si se oglindea in covorul alb asternut peste tot. Vintul era rece si uscat,abbia daca se simtea.
Mergeam spre Mama,care poate ma astepta, sau poate era perduta in ginduri,dar ce stiam sigur este ca acum ii ingheata miinele in timp ce freaca hainele la rau. O iau pe scurtatura,o cacare ingusta care serpuieste printe troienele asternule peste iarba nalta, insa nu mai am mult. Ajung in cimpul deschis,la merg cu capul plecat spre mama, si incep a sopti cintecul nostru:
Dormi,adormi printesa mea
Caci mama aici va sta
Si mereu te voi iubi,
Chear de stea voi fi.

In acel moment am auzit sunete unor pasi, ce erau grei, pasi de barbat ce se miscat in graba. Neaua cirtiia sub greutatea lor,avea o pelerina lunga,intunecata care ii acoperea partial fata,iar el tinea capul plecat,de parca se temea ca luna cu lumina ei il va descoperi identitatea.
Parea un calator perdut, caci nu era primul prin aceste meleaguri care isi pierde drumul. Ma opresc si astept sa-l intreb daca are nevoie de ajutor,insa acesta a fost cel mai proatesc lucru din viata mea.

S-a apropiat si ma apucat violent de mina,aruncindu-ma pe zapada rece. Am incercat sa ma ridic, insa o palma grea m-a dat din nou jos. Am incercat din nou sa ma ridic si sa fug, insa el ma apucat de pelerina,care sa dezlegat si ma lasat sa scap. Am inceput sa fug, cit mai repede puteam,insa hainele lungi si grele nu ma lasau sa ma indepartez destul. Animalul ma ajuns din nou si ma aruncat cu fata in zapada. Am inceput sa strig din toate puterile,simteam cum imi ard plaminii,simteam in interiorul meu o durere enorma, cautind ajutor in pustiu. I-am vazut fata pentru o clipa,doi ochi negri mari si o cicatrice pe obraz. Mia pus o mina la gura si ma lasat aproape fara aer, si inca o palma mia intunecat vederea,inmultind intunericul in jurul meu.

M-am trezit de durere,ma durea totul,si corpul si sufletul. Ma simteam murdara,ma simteam pierduta si vinovata. Intorc capul spre stinga mea si vad niste urme de rosu. Era forma a patru degete sterse pe covorul alb,murdarindul de un rosu intens. M-am uitat la miinele mele,erau pline de singe, al meu singe. Un singe murdat,deja pacatos. Am ridicat ochii spre luna,spre ea care este Regina noptii,spre ea care a fost acolo tot acest timp,ea a vazut totul insa nu a facut nimic pentru a opri acest animal. Dar ce putea face ea,nimic altceva decit sa strajeasca noaptea si toate nelegiuirile ei. Inchid din nou ochii,sperid sa fie pe vecie.