Ariana

Capitolul 9

Mirosul puternic de fum ma ametea,facandu-ma sa tusesc. Am inceput sa trag de marginea tricoului,rupand o portiune pe care mi-am pus-o la gura,pentru a putea respira cat de cat aer curat.  Strigatele sfasietoare se auzeau de peste tot, totusi nu puteam observa decat conturul unor varcolaci transformati sau nu si niste creaturi uriase cu forma difuza,parand a fi din lichid. Ma uit dupa Gabe speriata,dar nici el nu mai e,in schimb strigatul disperat al lui Emily ma pune in alerta,lasand deoparte carpa. Ma iau dupa sursa sunetului si mirosul slab de lamaita al ei,pana dat de o namila stragojie ce parea a fi o femeie,dar bratele ii erau foarte osoase si neobisnuit de lungu,terminandu-se cu gheare albe si ascutite. Aceasta parea a fi oarecum aplecata,caci picioarele ii erau la opt metri de mine,dar talia i se lungea precum plastelina la inca in metru,aproape de sol,unde bratele cautau bezmetice ceva. In locul in care cauta Emily incerca sa se fereasca cat poate de ghearele ascutite ale fiarei, cautand arme in jur si impingandu-se cat mai departe de ea. 

Am cautat rapid cu privirea o arma,cea mai utila,sper,era o creanga groasa de brad,dar se afla langa monstru. Am luat probabil cea mai stupida decizie si m-am aruncat l-a picioarele ei,apucand-o de unde trebuia sa fie coapsa si daranadu-i-le,miscarea facandu-i talia sa se retraga si sa reia forma normala,ajumgand pe jos. Am facut o miscare cat de rapida posibila si i-am apucat gamba pe care am indoit-o pana am auzit un trosnet si am vazut cum s-a indoit de la junatate in exterior. Am simtit cum ghearele lungi mi se infig in par si se artiguleaza strangandu-l si ridicandu-ma un metru jumatate de sol,abea acum observandu-i inaltimea de cam doi metri. Deschid ochii si ii vad ceea ce ar trebuii sa fie fata,in loc fiind un loc ce pare a fi perfect neted,dar ma insel , o crapatura in zig-zag neregulata aparand acolo unde ar fi gura, latindu-se pana aproape de doua gauri din laterale,probabil urechi, deschizandu-se foarte larg,pentru a face loc unei fasii lungi de materie purpurie ce miroase puternic a rapita fiarta in suc de prun salbatic,un amestec letal pentru gnomii subterani. Fumul gros aproape opac se lungeste incercand sa ma gaseasca,dar nu reuseste,creatura fiind oarba. Profit de acest atuu si imi balansez greutatea spre ea,facand oasele lungi si subtiri mai instabile decat sunt ,acestea cazand ca dominourile pe pamantul infierbantat. Fumul imi ustura ochii si ma face sa tusesc,dar imobilizez pe cat pot bratele femeii si scot pumnalul din lantul de la ga,infigandu-l unde ar trebuii sa fie inima. Creatura urla asurzitor,facandu-mi urechile sa vibreze si pierzandu-mi echilibrul. Privesc catre femeie si o vad cum se zbate pana se face un fum gros ce se evapora,lasand in urma o piatra purpurie semitransparenta in care o floare miniaturala a prunului salbatic este legata de o frunza de canepa,parand o planta unica. I-au micul crusta de marimea unghiei si il pun in buzunarul mic al blugilor,ridicandu-ma amnezic ,incercand sa-mi recapat echilibrul. Merg clatinat pana la Emily , care a privit inspaimantata scena. Aceasta tremura vizibil si aproape m-a daramat cand mi s-a aruncat in brate plangand. Am mangaiat-o usor pe spate spunandu-i soapte linistitoare,fara rost caci urlete,tipete, chemari se auzeau de peste tot, iar ea avea in fata peisajul macabru.
 Am cautat un loc sigur si am realizat ca buncarul meu si al lui Criss este in padure asa ca am fugit cat de repede imi permiteam,avand in vedere ca trebuie sa fie in siguranta. Am recunoscut copacul si am cautat ciuperca-maner,bajbaind cu greu prin iarba caci copia refuza sa-mi dea drumul. Am ridicat trapa si am dat de intunericul specific. Trag ce sfoara bine cunoscuta si cobor cu Emily in brate pe scari. Ajung in sufrageria spatioasa,unde o las pe Emily care deja adormise. Aduc patura groasa si o pun peste ea si o privesc putin. Decid sa ma intorc inapoi, lasand in urma apartamentul subteran, sigur si confortabil, alergand catre haita,sau ce a mai ramas din ea. Alerg urmand mirosul de fum,caci sunt ametita si ma simt obosita,dar trebuie sa ajut,sa ii salvez,caci sunt oarecum Luna. 

Continui sa ma misc pana ajung in mijlocul campului de lupta,unde vad o  femeie blonda cu parul pe jumatate ars cum sa lupta sa iasa dintre flacari. Nu mai percep pericolul focului,doar caldura dogoritoare ,dar sar dupa ea, scotand-o cat mai agil pot. Femeia trecuta de prima tinerete ma priveste speriata,dar asa e toata lumea,ori moarta,ori speriata. N-o las sa apuce sa zica ceva ca o iau si o duc spre un desis bine ascuns unde o rog sa ramana,pana mai iau cateva persoane ca sa ii duc la buncar. Aceasta aproba rapid si ii observ siroaiele de lacrimi ce ii fac fata patata de fum sa luceasca. Ii zambesc cat de dulce pot si ma intorc in iad,dand de persoane care se lupta cu flacarile,dar nu mai dau de nicio creatura,sau de Gabe... 
Barbatii inaca instariti ca ajuta sa duc  persoanele ranite la adapost,copii avand prioritate. Este macabru ce se intampla,disperata ma invart in cercuri alergand,cautand sa-mi iau gandul de la faptul ca Gabe ar putea fi mort,dar atat de multi oameni cu trupuri incalzite doar de valvataia flacarilor, unii atat de carbonizati incat nu li se mai desluseste decat conturul,altii arsi de vii ce privesc indurerati,iar cei ce s-au luptat cu bestiile sunt sfasiati cu brutalitate, ranile fiind atat de adanci incat nici cel mai puternic varcolac nu le-ar fi supravietuit. 

Atatia oameni reci,rigizi,inerti, toti luati pe nedrept,cu repeziciune si pe neasteptate de crudul,iremediabilul si nedreptul adevar pe care il numim atat de fad ,in doar sase litere,atat de comune,dar atat de dureroase. Atat sange varsat,doar incercand sa iti salvezi persoanele iubite. Merita atatia oameni sa sufere? 

            N-am fost indeajuns de buna sa stiu sa apar haita..... N-am reusit nici macar sa-mi apar familia... Ce spun,nici macar pe Gabe n-am putut....

Imi spun in timp ce inaitez printre cadavre,apropiindu-ma din ce in ce mai mult de izvorul flacarilor ce arde neincetat,desii totul in jur s-a stins. Privesc mai atent vartejul de flacari se realizez ca este un portal,mici bucati dintr-o padure intre vazandu-se prin el,caci incepea sa devina vilnerabil si sa se micsoreze. Inainte de a-mi cantarii a doua oara decizia imi introduc capul prin portal,observand o padure ce seamna perfect cu a noastra,doar ca culorile erau unele fanteziste,iarba violacee spre gri se unduia in bataia vantului se aducea ,de printre trunchiurile copacilor ce pareau pictati cu henna de un artist priceput, o voce tremurataputernica si impunatare. Vorbele pareau atat de naturele,desii stranii,vorbind cu un accent ciudat,punand accent puternic pe i-urile mijlocii ca mai apoi sa vorbeasca usor gatuitcel putin asa aveai senzatia cand ii ascultai vorbele:

-NenorocIitilor! AtI facut o greseala mIinora?! Voi numIti teleportarea in mijlocul unei haite,sI nu orIce haIta,CEA SUPREMA, ca mai apoi sa faceti un macel,doar sa imi confirmati ceva ce stiam deja,ca pumnalul CredIntei este la propria mea nepoata?! Nu sunteti buni de nIimic!zbiera din toti rerunchii,facandu-mi corpul ca mi se cutremure. Din cauza voastra am pierdut o luptatoare puternica si inca saptezeci de grame de pulbere de fildes,pentru a va repara greselile!mai bombanii acesta destul de puternic incat sa se faca auzit.

In tot acest timp am ascultat cu stupoare spusele acestui strain si desii incep sa simt stransoarea portalului din ce in ce mai tare in jurul meuma opun vehement sa ma retrag,asta pana o rafala puternica de vant imi aduce cel mai infiorator urlet pe care l-as fi putus asculta,cu cel mai neasteptat mesaj:

-ARIA! Prostilor RETRAGETI PORTALUL!

Si cu asta am fost scoasa cu forta din portal,fiind aruncata inapoi la iesirea din tetru,dar totul este intreg,neatins,la locul lui. Gabe se afla langa mine,strangandu-mi mana cu blandete,simtind vesnicele furnicaturi in palma, Emily alerga fericita  intr-o pereche de blugi turcoaz,iar Kim s-a trantit langa stejarul batran facandu-ne semn sa venim si noi. Merg mecanic cu Gabe de mana,inca naucita de ce s-a intamplat,neintelegand cum e fizic posibil sa te intorci in timp.

In drum spre Kim o observ pe femeia blonda ce se lupta cu flacarile, parul ei fiind acum lung pana la coapse,iar multi dintre cei pe care i-am vazut murind sau am reusit sa-i salvez sunt teferi si nevatamati. 

-Arati de parca ai fi vazut o fantoma,imi sopteste Gabe la ureche,simtindu-i rasuflarea pe gatul meu provocandu-mi o furnicatura ce ma face sa ma cutremur usor,lucru ce il  face pe masculul de langa mine sa ranjeasca. Ii aplic un cop bine plasat in stomac,facandu-l sa se aplece,dar inca stau si analizez totul,ceva mai subtil.

-Va miscati ca mosnegii! ne saluta Kim indignata,aruncadu-si mainile care-n-cotro.

Cei doi frati se aseaza pe iarba,lucru pe care incer si eu sa il fac,dar un obiect mic ma inteapa in buzunarul blugilor. Bag mana ca sa scot obiectul,acesta fiind atat de mic incat imi e greu sa-l gasesc. In cele din urma il scot si raman masca cand observ piatra purpurie pe care am capatat-o de la creatura omorata. Sunt atat de socata incat ma trezesc murmurand:

- Rapita cu Prun Salbatic......Deci a fost real....