Un pat , o fereastră
Raza luminii măiastră,
Imagine pe care și acum o văd
Secvența ce-aduce sufletului prăpăd...Secat de gânduri ce-mi alina durerea
Doar o voce care-mi suna-n cap îmi mai strica tăcerea.
Deodată liniștea este stricată
De suspinul ei față de soartăImaginea ei cu umărul gol
In cămașă , nebună alergând pe hol
Vrând să.i ofer tot ce-am mai bun
O noapte perfectă și un vis nebunDar nici unul nu avea a ști că după o poveste frumoasă
Totul va dispărea și ea va rămâne doar o crăiasă
Ce apare doar în vise , noapte de noapte
Făcând freamătul nopții aparte...