Mi-am dovedit iar
Că eu nu pot fi iubită.
Mi-am dovedit iar
Că nimeni nu poate dărâma zidul.
Tremurând continui să merg,
Tremurând continui să strabat
Meleagurile misterelor,
Dezamăgirilor şi poverilor.
Mi-am dovedit a mia oară
Că nimeni nu vede dincolo de exterior.
Mi-am dovedit a mia oară
Că nimeni nu-mi poate da un
sens.
O să mă-nec în brațele unei cafele,
O să mă-nec în lacrimi,
O să mă-nec în insomnii,
Şi în brațele calde ale aşternutului ...
Până când o să mă simt vie iar.
Până când o să am motiv
să deschid ochii.
