Astăzi m-am pierdut.
Văzusem o cărăruşă şi am ales să o urmez.
Şi am mers până am uitat unde voiam să ajung .
Şi am mers şi am ajuns la tine.
Astăzi sunt înconjurată doar de o ceață groasă .
Şi pe parcurs ce înaintez, mă cheamă.
Şi pe parcurs ce mă pierd, mă regăsesc .
Îmi văzusem crucea. Era prea mare pentru un corp atât de mic ca al meu.
Aşa că am lăsat-o jos şi am poposit.
Aşa că am lăsat-o jos şi am mers mai departe.
Acum stau jos lângă un copac mare.
Îl admir, noi nu vom fi nicicând aşa trainici.
Acum stau jos şi îi ascult cântecul .
Îl ascult căci mă vrăjeşte.
Îl ascult căci mă cuprinde.
Îmi invadează corpul.
Îmi invadează mintea.
Şi mă face să mă înec în gânduri tulburi.
Şi mă face să mă înec în sine.
Nu se vede nimic decât nori de ceață.
Nu se vede nimic decât lumini confuze îndepărtate.
Mai trece o oră de umblat buimacă.
Mai trece o oră de umblat solitar.
Şi ceața se îndeseşte ...
Şi ceața mă-nconjoară ...
