Se numește Astara amândouă de când ne am născut am avut ceva ce nimeni și nimic nu putea explica parul și ochii nu se schimbau in tot felul de culori ea cam așa arată
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mi-e dor de ia dar cred că nu vrea să mă mai vadă , mâine plec după ea in Washington D.C sper sa o pot găsi are 18 ani deci era o diferenta intre noi ea era la facultatea de drept vroia că toți criminali sa intre unde le ie locul ... Deci eram și eu o criminala dar nu cred că o să îi spun o iubeam prea mult că să îi spun că sora ei a ajuns o criminala ...
Dimineața în Washington D.C __________________________________La început am căutați pe la școală (Facultatea) și după la ruinele fostei noastre case...în zadar eram chiar disperată dar ma-m gândit să-l sun pe Braian iubitul ei .... Conversație telefonică: -Alo? Ști ce va de Astara? -Hey Evelin nu știu nimic de Astara de ieri -Deci ieste in oraș ? -Esti cumva pe unde as putea să o găsesc? -Da e posibil sa o găsești în apropierea bulevardului Pennsilvania! -Mersi! -Auzi unde ai fost până acum ? -Nu contează!Mersi din nou ! Nu puteam sa îi spun că sunt o criminala... Ajungând acolo o vad stand pe o banca plângând mă așez pe banca lângă ea... -Ce vrei ?îmi spuse pe un ton aspru îndreptând capul spre mine. -As vrea să știu de ce plângi ! -Nu-i problema ta ! Încercând să își ascundă lacrimile ... -Îți mai amintești când eram mici și ne-am dus pe dealul ăla de lănga oraș și ne întindeam pe iarba ... -Da era frumos,după ne-am mutat aici! Unde ai fost? -Nu contează
